sâmbătă, 20 februarie 2021

Literarura, ABIS DUAL, GHEORGHE APETROAE

 Literatura, Abis dual, Gheorghe Apetroae, Sibiu


HOLISMUL ABISULUI DUAL

Te-am surprins în lupta
cu Totul,
sigur de victorie;
cu timpul ce-ţi fură,
câte puţin,
fără grijile tale,
stropi de idei şi putere …
Crist de raze, în cădere
te frângi şi preschimbi
în plăcere...
De imanența revelării
nu-ţi faci probleme …


Cu mâinile cuantice desfaci
din câte una,
corolele de stele
şi deschizi libere,
porţile metagalactice …


Totul intră la tine …!
Îl priveşti şi-i zâmbeşti,
eşti pe placul lui...
Îl iubeşti şi-l cuprinzi
în mâna
ce-a dezmierdat, tânără,
cosiţele fetelor …


Într-o mână ţii Totul …
A doua, pentru cine-i ?
Mâinile nu sunt date,
fiecare, o eternitate ?
Da! Totul nu este numai
Unul
şi infinitul, în doi,
începi să-l desfăşori:
tu, el: doi; polii: doi; ochii: doi;
buzele: două; mâinile: două....
Toate se întâlnesc, unesc
şi se despart ne-nţeles…!


Alt Necuprins din Tot s-a desprins,
și aleargă spre tine …
Vrea să-l primeşti în cuvânt
şi să-l crezi, ce îți spune …
Ca să-i fii pe plac, pentru el
pregăteşti cealaltă mână …!
Tu, să arăţi cât de mult îl iubeşti,
îl dezmierzi şi-l cuprinzi
cu a doua mână …!


Mâinile îngemănate,
sub greutatea sferelor,
fiecare, împreună,
simt mişcarea posibilă …!
In mâinile tale toate se-ntâlnesc
şi se iubesc...câte două...
Sferele, câte două,
îşi fac de cap
și se despart ne-nţels...
Unele stele ascunse,
flămânde de limită,
sfărâmă şi înghit lanţul degetelor,
se conjugă-n secundă …!


Din impulsul unirii
fulgeră prin degete nemărginirile –
Să prindă putere,
să piardă putere,
în mâinile tale înfloresc
sferele …!


Un univers, la braţul altui univers,
e în iubirea celuilalt,
fără somn …
În mâinile tale alte lumi se nasc,
cresc, sufăr şi mor fără sens …!
Cu surâsul stelelor
îţi dezgheaţă genele… –
Dar, până când pierd
şi câştigă-n putere mâinile tale, sferele ???


Poezii şi eseuri ,Volumul „Despre neînceput”,
Editura Hermann, 1992

duminică, 14 februarie 2021

Literatura, Și azi, copiii, Gheorghe Apetroae, Sibiu

 ŞI AZI, COPIII….

Gheorghe APETROAE, Sibiu

Copiii cu aprişi bujori din bulgăreli fierbinţi,
înşiruie făclii de basme vii pe albul plai
de râuri sângerii ce curg din irişii zglobii,
în re-treziri, din poala stelelor ce vin cu-alai
cu sfinte bucurii, în cânt, în hârjoniri, și azi…!

Şi azi petreci întors în cimbru serile-n rugini
spre zori, pe mările cereşti sub troieniri târzii
şi coşi cu fir de sânge raza din alb voal
pe cerul realgar lazur în ametist regal:
covor de plumb brodat pe -al zărilor smarald…

Din fulgii altor nori, ce-ţi bat sfioşi în geam,
cu cerul coborând, îngenunchind în tine,
un văl brocard urzeşti și-n tot aceleași flori,
veşmânt de seară cristă, stele violete, și azi,
pe sânii cei cuminţi de ceruzea ai zânei…

Vrăjiți de alb veşmânt, de ne-cuprins jertfiți,
nori trecători ce rătăcesc prin reci zăbrele,
tot dorul cerului imund copiii îl aprind
lumini valsând pe sănii, surâzând și azi
pleiadelor de stele din muntele Cyllene…!

Colinde albe-n jocul prin zăpezi, roind
și azi le-asculţi cât trec pe locurile tale sfinte,
cu îngeri albi şi serafimi, în fulguiri de crini,
cu Pan, pândind pe nimfe, sihlele păzind -
cântând din syrinx turmelor de cerbi şi ciute …!