Popescu, A. Centrul de cultură “Radu Selejan” premieră naţională: [se
menţionează că Gheorghe Apetroae a luat premiul I pentru eseu critic în cadrul
Concursului naţional de creaţie literară Radu Selejan]. În: Tribuna,
luni, 30 ianuarie 2023
Literatura- Exegetică- Gheorghe Apetroae Dela Boroaia- Premiul pentru eseu critic...
duminică, 22 ianuarie 2023
Literatura. Cântecul patriei tale unite. autor: Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
CÂNTECUL PATRIEI UNITE
Autor: Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
*
Patriei, Istoria - cupolă de rubin-,
e un cântec de arbore întins peste neam,
e leagăn dacic sfânt,
iubit și întregit, e al poporului Român,
cântat și hăruit cu glorii…!
*
Istoria -pajura ce îi poartă în aripi
izvoarele în culori de sânge, pâine şi cer…!
În zborul trezitelor zări de dor,
e credința curată-n obârșii,
iubirea de o nobila dacică glie...
E lumina din Cartea Unirii...!
*
Genele zorilor săgeată cerul-
arcul întins din rădăcinile adânci
și trunchiurile grele de Eroi,
viind din ancestrale vremi
sfințenia-n Unire și în libertate…!
*
Patria – e arcul cel vânjos,
în corzile străbune, sarmice, getuze-,
întins de săgețile
infipte-n hoardele străine,
de marii ei bărbați,
în lupte grele-nsângerând de glorie-...!
*
E arcul sfânt al dacilor străbuni
și cel al fiicelor cu inimă augustă,
din corzi cu legământ matern
săgeți de lacrimi, limba șiroind-o
în curcubeu, din Nistru și din Tisa…!
*
E arcu-ntins între Timoc și Crișuri,
din Mara, pe întregul Maramureș,
din inimile-ntre Siret și Ceremuș
pe-al Bucovinei leagăn sfânt,
pe-al celor două diamante
de Ștefan, stema demiurgă,
din alte locuri sfinte-astăzi smulse…!
*
Și mai săgeată dacic cerul…
Din arcu-ntins de Prut și Nistru,
peste Hotin, peste Buceag ,
le tot săgeată Basarabii…!
Oriunde stau și zac și plâng,
ținuturi- limbi în clopot cântă,
Române sunt și-or fi oricând…!
*
Emerse- s din sângele gliei,
cu legi din firea dacică-a țărânei...
Sunt toate arc și simț în generaţii
de grabnice întoarceri la obârșii,
săgeți, vibrând cu har ,în demnitate,
spre Țara lor Română-n libertate …!
*
Că din icoane și oglinzi străbune,
trandafirii îți cresc Țară, temple;
din inimi române cu credință-n Unire:
- scut şi simbol-:
Limba şi Neamul, marea şi cerul,
stau mărturii de safire,
poporului român pe veci Unit și Liber-
Martirilor români Eroi-!!!
sâmbătă, 21 ianuarie 2023
Literatura. Semne pe trupul veșniciei. Autor: Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
SEMNE
PE TRUPUL VEȘNICIEI
Autor: Gheorghe
Apetroae Dela Boroaia
Să-ți graviteze-n Haos
vrerea,
te-arunci în
mijlocul vâltorii
și nu precupețești
nimic din Tot,
doar despărțirilor
durerea…!
*
Ești tu, cum El, un
duh de raze
și scrii pe cer legi
vii cu ele:
Prezent- Trecut și
Ne-nceput,
le treci și lași
Nemărginirii…
Întâmpinat de ochi
albaștri,
îți plimbi pe-alei
de roze albe
ființa-n griji,
sfântă-n nerost
și ți-o jertfești
ploii de stele…
*
Nu cugeta să îți
stingi taina,
când clipele-s împărtășire
pe căi de lacrimi și
iubire,
pe Haos a-ți clădi
destinul…
*
Că tot ce este n-are
preț…
De-ți vrei ieșirea
din vâltoare
spre a-i spori
vieții chinul,
n-ai ce spera, ci doar
atât:
*
Fii bucuros c-ai
fost, că ești
și fericit c- o să
rămâi-
un dram de
îndumnezeire-:
substranță-n trupul
veșniciei!
*
În nava trecerii
absurde,
nu căuta, dar, alt
cuprins
vieții tale-n
devenire,
pe cercul vid al
lumii surde!!!
sâmbătă, 14 ianuarie 2023
ÎN OSIA GALAXIEI, autor:Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
ÎN OSIA GALAXIEI
Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
Străin, un vagabond desculț ajuns la cerul ei,
de osie o prinzi și o dansezi în blugi,
o strângi și-o joci cu-n ritm din voia ei
în Ea deschis de-atunci - de zeul tău:
galactic ne-nceput în vreri de împlinire...!
De-ți zac în Ea olive riduri și carnale cute,
nu ți le- arată firii tale-n bolți azurul...,
de ce ai fost un râu de gânduri în căderi,
din cerul poeziei pe lunci bătute-n stele,
o trecere în depășiri- un rest dintr-o neprețuire...!
Din ce- ai trecut în Ea și-n jur i-ai risipit,
acum ții restul numai de pe orbul vânt,
ţărânei tale- bronzul poeziei-, să-i admiri
zenitul prafului astral- magnetica-i visare
și Totu-n El, în Ea, din Tot ce-ai prețuit...!
Calvarul tău e azi în jocuri printre cruci
și porți prin sine-n trecere, de braţ cu ele-
bulboanele adânci din bolți- oglinzile rebele-
o stavilă păcatelor, din iriși să îți spele
al razei calde flux- galacticul cuprins...!
Prezența încă ți-o admiri din Ea și-i porți
de osie-i un arc întins de raze altor stele...
Te crezi statuie a Venerei marmoree!
Cu Zeia ta te-ngropi, ca să reverși în glie
mirabila tenebră a timpului balaur...!
Literartura; El, Eminescu; Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
PORTRETE LITERARE
EL, EMINESCU
Autor: Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
Când pe harfele de unde
orgi selenice pe lucii,
valuri risipte-n grind,
*
fruntea - boltă peste veacuri-
El și-o-nclină visător,
să-şi revadă-n codri Lacul,
strălucirea în izvor...!
*
Pe azure văi de cuget
cu ochi negri lin(i) coboară
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară…!
*
Cu Luna se plimbă-n trestii,
iar din cornu-i de argint
îşi desfată Nemurirea,
dă tăcerii dor şi gând!
*
Din grădinile de aur, El
îi culege Lunii crinii
să-i păstreze-n templul firii
candelabre de rubin…!
*
Teii, încărcaţi de floare,
ning miresme de amor,
El, luceşte astrul nobil,
spre trecut şi viitor…!
*
... El, ecoul între clipe:
stea cu duh prin galaxii;
arc de cer în El - lumina
celei mai pure lumini...!
Cătămărăști- Ipotești, iunie, 1983, Din volumul ”Depășirea trecerii”,
Editura FIAT-LUX, București, 2000;
duminică, 8 ianuarie 2023
Literatura. Floarea de salcâm. Autor Gheorghe Apetroae dela Boroaia
FLOAREA DE SALCÂM
Autor: Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
*
Din ramurile de salcâm ce ning lumini
pe drumul ei de vis,
Ea-n părul răvăşit de vânt,
din mers şi-o prinde…
Cu privirea o petreci la cugetul primei iubiri…
Parfumul florii albe o-nvăluie şi-aprinde …!
*
Răpit şi tu de valul ochilor senini,
pluteşti pe mări de raze;
covor de flori i-aşterni pe adânc,
tot soarele-n privire…
Tresari...!
În ochii mari, azuri, zglobii, un univers admiri,
iar ea în floarea de salcâm, o lume de iubire...!
*
Din cel mai lung fior al flăcării de-amor,
calea-i întorci şi-i ceri
în locul florii albe mâna delicată…!
Şi-o întinde vad, spre trupul ei copil, nevinovat
şi adori ce doar visai,
cea mai frumoasă fată...!
*
Prin râul sărutărilor adânci, pe braţe-o treci,
o-nalţi uşor;
de gâtul tău se prinde…!
Cerul o scaldă cu seninul şi-o poartă de cunună;
pe faţa ei: zăpezi de mai, o floare de salcâm,
curg râu, petale de surâs,
iar buzele-nflorite le-neacă în furtună…!
*
De atunci, se tot îmbracă în alb curat salcâmii,
să ningă-n primăveri
un drum de amintiri, de vise încărcat...,
… din locul florii albe, desprinsă la-ntâlnire,
izvoarele iubirii în lumină să curgă ne-ncetat …!
Fălticeni, 1964
(Poem cuprins în ciclul „Cântarea luminii”
și publicat în volumul ,,Depăşirea trecerii”,
Editura ,,FIAT LUX ” , Bucureşti, 2000)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)