joi, 29 decembrie 2016

Literatura: E primăvară în cerul din sufletul tău, G.A.S.

E PRIMĂVARĂ ÎN CERUL DIN SUFLETUL TĂU Gheorghe Apetroae, Sibiu Din regatul mileric al stelelor, căzut în iubirea florilor, cerul, în slavă, în patul lor a intrat cu sinea lui în sinea ta... e linişte acum şi-n glasul tău solar de după zbucium...! din tăcerea lui îi înţelegi ultimile cuvinte de iubire, dorul slobozit de steiul stâncilor în febra de miresme ale vieţii... În lumina trecerii alergi alături de duhul meduzelor, al mării... Din cercul cerului ce-i ţine legaţi la masa muntelui, înţelegi dorul păstorilor, coborând turmele de mioare... cauţi razele despletite din ele, în tine, vlăguite de putere... Din frunzişul fagilor se ivesc în triumf, îngerii zărilor... La timpul vieţii ce fibrează în nemurire, sfinţii întineresc urcând în patimi selene deasupra norilor travertini, în vârtejuri atât de sonore.. gem şi bocesc cu urlete de rătăcire în haite - lupi strecuraţi în turmele de flăcări... E primăvară în cer...! Te cheamă în slavă Jupiter! Crinii albaştri răsăriţi din sufletul stâncilor - serafimi, îşi risipesc balsamul, râuri de pasiuni telurice - sărutul în patul în care -s ajunse să doarmă despărţite spiritele... Tu visezi adânc, în cântec de pasăre..., sub freamătul brazilor ritmează în ierburi moi chemările pe şesul frunţii tale, dar, tu, culegi fulgerul spadei intrat în pieptul jăruit de triumful gândirii celor veniţi cu setea ştiinţei minerale, atunci când păstorii astrelor flueră din lumină, eterul... În dansul fulgilor căzuţi în rugă- îngeri agăţaţi de sânii stâncii sorb iubirile aprinse în răcelile inimii tale stinghere, joacă solar cu Luna zările ostenite de patimi în roze, rătăcesc şi bolesc împreună cu demonii, în tortura vântului...! Crucea din marginea pădurii s-a înlăcrimat cu izvoarele Negurii, fericindu-te şi înspumându-ţi cu frumuseţi, privirea gândului tău..., în cerul din duh, primăverile...! Tărtărău, 10 august, 2000

sâmbătă, 24 decembrie 2016

Literatura, Colind şi harismă, Gheorghe Apetroae, Sibiu

Sâmbătă, 24 decembrie 2016 Literatura, colind şi harismă, gheorghe apetroae, sibiu COLIND Aici albite-s zilele în frumuseţi de datinii cât Vifleemu-n flori de chiparos; găsim eros în ASTRA TRANSILVANĂ, colind: urmaşii locului din care-au fost … Lumina cea mai caldă arde-n candeli cu clopoţei şi voci trandafirii; prin tot regatul ASTREI paşte Mielul: credinţa cerului în stea la Beit- Sahur … Ne sunt frumoşi şi tot mai crişti copiii: brazi argintii pe zăpezite bolţi … cuvântul s-a împodobit cu sânge-cântec: colind de serafimi la naşterea-n Hristos. „Foaia Poporului”, nr. 11 – 12, 1995 HARISMA Pe sub bolţile aurite cu zorii din " Lumină", în Iisus să ajung, cu smerenie păşesc în glasul de crez al clopotelor sfinte; de graţie, mă închin şi Cerul slăvesc … Duhul ,în Duh, pogorât, mă înalţă-n Treime într-un miracol divin de iubire, ne-stins; reverberează-n altar lumini inefabile, smulg din glasul razelor nemurirea sfântă în sine şi un suflet, din vis … Din Pacea creştină înfloreşte o inimă; irump nădejdi pentru o Lume-n Iisus cu adevărul Crucii, care se revarsă "Lumina"în lumină, aapus peste Apus … Prealargul albastru, Mântuitorul coboară În-Dumnezeit în trup, celest prin Cu-vânt; mărturişeşti crezul în Iisus, Mariei şi o Naştere a Cerului prin Ea, pe pământ … Poem cuprins în ciclul " Porunca iubirii", din volumul de versuri" Depăşirea trecerii", Editura " FIATLUX", Bucureşti, anul 2000

joi, 1 decembrie 2016

Literatura: Sărbătoarea UNIRII , G.A.S.



SĂRBĂTOAREA  UNIRII

IMNUL  REÎNTOARCERII

„Patria - locul ... lumina şi vechimea neamului”

  Gheorghe Apetroae Sibiu


Prin colbul zărilor, de fiii tăi atât de mult bătut,

să se întoarcă-n tine ei, acum, la locul lor străbun,

cutezătoare Patrie le cânţi  solemnă retrezirea

şi le reverşi din suflet, scumpi, zorii re-ntregirii!


Tu ştii şi poţi a-i vindeca de dor şi rana rătăcirii,

din gheara vitregiei lor, a-i smulge, de la moarte

şi a le da un semn de bun venit în liberă sosire,

tot dreptul de-nălţare-n zi, prin ei cu-alese fapte!


…în duhul firii tale re-nflorit…de mamă cu iubire,

nu înceta de a-ţi  primi în cuviinţă dreaptă, fiii

şi-a-i  re-nvăţa că sunt lăstari din al tău trunchi, al României,

de a le-aprinde-n cuget mare - vie,  flacăra Unirii!!!


Azi, bucură-te că se-ntorc în tine-acasă şi-ţi cuvântă!!!

Toţi sunt ai tăi şi vor a-şi coborî în rosturile gliei

sămânţa sângelui matern…să-ţi crească-n stăpânire

pe şesuri de lumină cerultău,…sfânt, geniul României!



  MATER DOLOROSA :SCRISOARE CĂTRE FIICE

Gheorghe Apetroae, Sibiu


- Fiicele mele tribune, auguste,
glorii latine,

Vă vreau lângă mine...

mamă cu of,  vă cuvânt:
 liber vă este drumul de sânge
în limbă şi datini,
de Sfântă Unire, înţeleg ruga
şi v-o  ascult!!
!

... Cu aură de dor, codrii şi ţarinile
vi le-am cuprins,
iar mormintele străbune vi le acopăr
de atunci,numai cu crini...
... Coroana lui Ştefan cu stele
de flori şi cuvinte,
o port boltă de slavă,
unui singur românesc pământ!


... Mirese de suflet în plaiul
de port şi de grai,


fiice prinţese române...,



vă vreau
în raiul de Sfântă Unire,
în aceeaşi strămoşescă glie -
copile nefericite-n trăiri,



prea iubitoare de mamă,
cu soarele meu vă cunun
pe amândouă!...


cu glasul cerului senin
al unei singure inimi,




vă chem la sânul meu,

 vă doinesc de atnci

şi acum, grabnic
lângă mine, să reveniţi ,


să vă petrec în alaiul  divin...


 Basarabie! Bucovină!
mamă, vouă, în putere,
Tricolorul vi-l  port cu credinţă
în adevăr şi destin!






DORUL DE IANCUL

 Gheorghe Apetroae - Sibiu

De dor de Craiul lor,

răsar la Ţebea moţii …

îşi leapădă calvarul

 şi-l freamătă-n gorun

să le coboare Iancul

în retrezire cerul

cu Vidra în cunună

 şi Apusenii brâu …

durerea să le curme,

El se revarsă-n zorii

împărtăşiţi cu Horea,

sub roata altei lumi …

Sfânt, magul libertăţii

 şi soarele dreptăţii

se-nalţă printre astre

mai falnic, mai august …

Furtunile să-nfrunte,

El se-mpleteşte-n ramul

gorunului din Ţebea

cu freamătul român !…

din Mureş le cuvântă,

din Arieş le cântă

pe undele soboare

de harfe îngereşti …

că-s ocrotiţi de Thetis,

mărturiseşte Crişul

cu malul drept în Tisa

şi malul stâng în Nistrul …

O mamă, România,

 i-a botezat şi-n Jii...

Înconjurat seraphic

 pe drumul sfânt al Vidrei

îi însoţeşte Iancul în cer,

în munţi şi-n fii …

la Ţebea-nalt gorunul

le stăruie zenitul !…

să le aline dorul,

 El le-mplineşte visul …

În templul Judecăţii,

 din tronul dreptei legi

le porunceşte Iancul,

îi vredniceşte sfântul

să-şi neclintească locul, şi,

împlinindu-i gândul,

pe Apuseni, pe Alba,

va străluci Crai Nou! …

Se creşte-n cer gorunul

şi se preschimbă-n scuturi

cu chip de moţi, Ardealul

iubit de Dumnezeu !!!


„Patria - locul unde am văzut lumina şi vechimea neamului”



GLASUL  PUTNEI

 Gheorghe Apetroae, sibiu


Români, ce înfloriţi fiinţa

unui popor creştin, viteaz,

nu v- auziţi sora Moldovă

la Nistrul, cum vă cheamă azi ?


Săriţi dar toţi! …striviţi tăcerea

de ger pe un străbun pământ…

grăbiţi, cât glasul ei mai cântă

şi-mi trageţi clopotul cel sfânt…


El va rosti la cerul lumii

al românimii ideal...

din vrerea Putnei, o Moldovă

vă poartă scuturi de hotar…


Nu staţi ca să-i truncheze trupul

şi fala să-i spurce-n orgii;

Purtaţi- o -n braţe la durere,

aprindeţi torţe-n morţi şi vii…


Iar, de-i nevoie, în Unire,

daţi Prutul Nistrului!…Treceţi

stindardul sfânt al României

pe locul gliei strămoşeşti…


Să simtă cei orbi că Românii

sunt aprigi daci- demni de trecut…

Tu,  Decebal !… Ştefan !… Mihai!...

- Voi ştiţi şi-acum ce-i de făcut!!!


Acum, cât glasul ei mai cântă,

veniţi, cât trupul nu I-e frânt

şi strângeţi-o la pieptul ţării.

augustă-n românesc triumf!!!



..... DE VEGHE, IANCUL

 Gheorghe Apetroae - Sibiu


Cât clopote cu dangăt românesc 

 mai înfierbântă Blajul
şi din Sibiu, Bărnuţiu îi declamă

 libertatea-n zodii,
cât vârful lancei e-n triumf:

izvor de legământ eroic...
... ne trec prin fire, ale Iancului tribun,

 chemările la arme...!

Nu-i loc de şedere, nici de-nchinări,

 de ni-s umbrite glorii...
cât ţara e -n dureri

şi lacrimile-i curg pe şarul Vidrei
şi-i plânge Arieşul, Nistrului, 

neliniştile zilei,
contăm pe Iancul şi pe moţi!…

prin ei, pe toţi românii!

Chemări de le-nălţăm, ... ei le-nţeleg

 şi ştiu să le răspundă!
- stejarii veacului eroic ne cuvântă

cu aprinse graiuri!
Ei, mari Goruni, în crezul lor,

o taină ne ascund în ramuri-
şi-şi cresc coroanele în cer:

 Bucovina, Basarabia şi întreg Ardealul!

În glorie, cu faptele de arme mari,

împovăraţi de stele
păşesc lumini pe cer, iar lângă ei,

cu mersul lui român, Poporul-
îl ştie-n veci pe Iancul crai!

..în fruntea lui, cu cerul scut,
de pavăză - trecutul înalţat în fii,

 în strălucire,Tricolorul!

Sub semnul stâncii pe - Apuseni  

ni-s veşniciţi Eroii...!
cu Iancul ne veghează Sever,

Pumnul, Dobra şi Buteanu…
cu legământ de ţară,

stau dreaptă strajă Ghibu şi Cipariu ..
- urmaşi ai lor, le venerăm jertfirea,

 ne-nflăcărăm curajul...!

Cu glasul torţei vii - când ei cuvântă -

 se aprinde cerul!
- noi le-am pus cruci

 şi flori pe osemânt, în loc de arme,
credinţa să le aromeze-n veci

în lanul travertin şi-n vechile livezi
îmbălsămări din înfloriri române,

 noilor (v)lăstare !

Şi-acele flăcări ce ne ard  din neam,

statornicind  în candele
un soare ce îşi varsă duhul re-nfrăţirii

 în străvechi hotare,
se-nalţă-n imn de slavă ţării, 

glas de binecuvântare...!
- Români, sunteţi uniţi şi  mari

în dreptul  sfânt, regali,

cât vi-i de veghe Iancul!!!

Ţebea, 1991, Gheorghe Apetroae Sibiu



SARMISEGETUZA REGIA

 Gheorghe Apetroae - Sibiu

Străbunii vă înalţă-n rang cu moştenirea sacră

călcată des de multe naţii fără hat şi cântec!

stelare vi-s cetăţile, în slavă, dacice în stirpe,

iar Clopotiva-Grădişte vi-i semnul de răscruce !



Din marmori, colonadele trezesc Sarmisegetuza,

regescul ei popor, din stâncile obârşiei - românii

îşi stau de mult în rost, în moţi şi-n basarabii

ce-şi arcuiesc credinţa în nobila-i cunună!...



Din har ales răsar, din loc, şi azi, getuzi şi sarmi

şi cresc în voi vânjoşi - din seva sfântă tracă

cu braţele din Tisa şi din Nistru, cu trupul din Ardeal -

vă-nalţă-n cer din daci, din sciţi şi din bastarni-



goruni cu rădăcinile-n iubiri de strămoşesc hotar,

cu rost la bolta Ţării Mari, de colonade sfinte

zidite-n arc stelar de carpi, o Mare Românie

în geana mândrei zări, veghind-o spre vecie!...



Se ţine Dacia cea Mare - regină-n nemurire...

şi-al ei şiroi de lacrimi i-l seacă prin Unire

şi Decebal şi Iancul, şi Ştefan al Moldovei...

...stejarii Daciei de azi vă neclintesc prin zodii!. G.A.S.



MĂRTURII  DESPRE  UNIRE

 Gheorghe Apetroae - Sibiu

Patriei,

istoria, cupolă de rubin,

e un cântec de arbore

întins peste neam...!

E pajura ce-i poartă

în aripi

izvoarele

în culorile de sânge,

pâine şi cer;

e cântecul de dor

al trezitelor zări

din Cartea Unirii...!



Printre genele zorilor

săgeată cerul arc-

trunchiul lor de Eroi

din rădăcini,  intins-

arc al noii generaţii!...



Trandafirii cresc temple

din sângele ţărânei,

scut şi simbol:

Limba şi neamul,

marea şi cerul –

stau mărturii de safire

Poporului Român, Erou!

 G.A.S.