luni, 27 noiembrie 2023

LITERATURA; 104 ANI DE LA MAREA UNIRE; AUTOR: GHEORGHE APETROAE DB

CÂNTECUL PATRIEI TALE UNITE

-104 de ani de la Unirea Românilor într-o singură Patrie – text actualizat la 31.12.2023-

Autor: Gheorghe Apetroae DLB

*

PATRIEI,

*

Istoria e pajura care îi poartă în aripi,

în zboruri înalte, pe zările-i dacice,

izvoarele-n culori de sânge, pâine şi cer;

e unghiul candelei cu trezie de Pace și dor;

credința curată în firea obârșiei;

e duh al pietrelor din Regia Sarisegetuza,

iubirea de limbă, de nobila glie

și lumina din Cartea Unirii...!

*

Istoria e cupola-i de rubin – stelară,

cântecul de arbore întins peste neam,

e leagănul dacic - adânc și trainic,

veacurile cântate, hăruite cu glorii…! 

E - al celor două diamante smulse,

chiar de - s române - n limbă și în sânge,

din stema demiurgului Ștefan…!

E firea neamului - Român, într-o Patrie-!

*

Istoria e arc vânjos de neam și cânt

pe coarda - i sarmică, traco - getuză,

re-ntins de lungile săgeți ce-s trase

de marii ei bărbați, în mare slujbă,

din neam în neam, crez al Unirii,

însângerați cu duhul unor grele lupte,

de - atunci plecate, spre române glorii,

… să tot alunge hoardele străine!

*

E - n zorii noi, care săgeată cerul

din arcu - ntins din ramul dac- străbun

și cel al fiicelor dorite și auguste,

Eroi în trunchi cu rădăcini în neam;

E coarda-I împletită - n legăminte:

un curcubeu, sorbind din duhul Tisei

și lacrimile Marii Românii, din Nistrul…!

E - al Daciei (Felix): arc cu trup și suflet!

*

E arcul României Mari, celei din veci,

cu ziduri de cetăți în luminări stelare,

puterile-i de biruință, săgetând etern

în trunchiuri de Eroi străbuni, și azi

crescuți cu duhul lutului sfințit cu sânge

al bravilor oșteni căzuți în grele lupte

în lupta dreaptă pentru unitate

cu rădăcini adânci de ancestrale vremi…

*

E arc, între Timoc și Crișuri,

din Mara în Moldova, peste Maramureș…

E cel intins de Ceremuș și Istrul…!

E- al Bucovinei leagăn sfânt, român

și-al Basarabiei cu sufletul în Prut,

și-n lacrimi, șiroind triumf din Nistrul…!

E arc al noii generaţii, săgetând din veac

cu simțul sfânt al marilor români, de clopot…!

*

E - al monumentelor eroilor, întru cinstire,

și - al duhurilor vii, purtate-n oseminte,

e în biserici, mănăstiri, în Marea Catedrală…!

E - n Arcul de Triumf și în Eroi, viind

in sângele ţărânei ce curge - n legea firii 

să crească temple- trandafiri români în glie

din arcurile - ntinse libertății, cu UNIRE,

un dacic cer aprins săgeată zările române…!

 

*

PATRIE:

înhăruit cu glorii, curat în credință și în îngăduință

cu orice neam, popor creștin unit,

îți stă istoria-n vecie - mărturii de safire-:

limba şi neamul, marea şi cerul, scuturi simbol

eroic, te apără…!

sâmbătă, 25 noiembrie 2023

LITERATURA; TU simți iarna în suflet Autor: Gheorghe Apetroae DB.

 

TU SIMȚI  IARNA ÎN  SUFLET

 Ești ramul dezvelit de-odăjdia de frunze

și - n trunchiul tău, copac, acum bătrân,

porți timpul ce ți - a odrăslit cu suflet,

inelele din ani, de „Pegas” fulguite,

podoaba ruginie - a timpului trecut…!

*

În „Lyra”, să valsezi cu ea Cu - vântul,

să o - nzestrezi cu clopoței de- argint,

de simți răceala iernii în celestu-i trup,

tu s - o - nveșmânți cu lucie peteală,

cu lacrimi de fecioară, sufletul…!

*

Ești ramul dezvelit de frunze, dar cu suflet - 

copilul de - atunci plecat din loc, departe,

bați rar în geamul prăfuit al casei,

prin care geru-n locul tău lesne-a pătruns,

cu vremile, care ți - au viscolit trecutul…!

*

Întroienindu - te de ani, mai mult te - așteaptă

cu noi cuvinte, casa s - o dezgheți,

s - apuci ulița de dor prin gerul clipei -

același drum întroienut și să te bucuri,

ce - atât de mult l - ai fost bătut în suflet…!

*

Pe drumul satului, așa, înzăpezit în tine

cu anii ce de el te - au despărțit,

mai rabdă-l în Cuvântul în atunci ascuns,

mai adă-l în troiene, sufletul să-ți bucuri

ca și atunci în ierni, în seara de Crăciun…!

marți, 21 noiembrie 2023

Literatura, Glasul sufletului ți-l dregea cerul; Autor: Gheorghe Apetroae DB

 


2. GLASUL  SUFLETULUI  ȚI-L DREGEA  CERUL

Autor: Gheorghe Apetroae DB

*

De mic ai tot cântat și-ai cuvântat nașterea pruncului sfânt

căzut în ochii tăi și-n suflet, în ierni, din cerul fulguit

în peșteră-i, și-ai suferit păstor cu duh, mag în smerenie,

pentru stela cea pe cer pierdută, la Beit - Sahur găsită,

și pe care- o păstoreai în albe lunci, cu grijă, în iernile

de - atunci, îmbrăcat în magia cristă a gândului născut...!

*

Trezite - n amurg, stele-ți colindă și-acum cu iarna în suflet,

ca şi atunci, de  Crăciun, când mama ta spânzura cu evlavie

cetinile bradului hăruite cu miros de rășini, lângă candele…,

le atârnâna de icoana Mariei în brațe cu Pruncul sfânt, 

iar tu o priveai cu iriși astrofilii, pătrunși de izul rugăciunii,

cât timp îți culegeai  daruri din bradul cu duhul luminii...!

*

Erai și mag și crai, cu o cristă naștere în suflet de copil,

ziceai că mergi la Viflaim, zăpezile cu steaua-n spate le rupeai,

cântai la ea, de când intrai pe uşa tindei caselor vecine, 

mag al vestirii nașterii lui Crist cu-n semn pe veac! Erai Crăciun 

și sania cu reni închipuiți, în ierni, pe ulițe - o trăgeai în seri,

cântând cu glasul dres de razele stelelor, cerului, slavă...!

*

De Crăciun, te colindau, cu glasuri trandafirii, copiii în cete

cu clopoţeii lor ierusalimi în salbe, spânzurați de inimi,

mereu clopoțind în lungile colinde, să-l încânte pe Crist...!

În cântecul de stea, de liniștire și vestire- a pruncului sfânt 

în ieslea din peștera închipuită, la Hristos și Maria te închinai,

pe când, în Staulul sfânt cântau cetele din Corul Iernani...! (de Verdi) 

 

 

 

 


sâmbătă, 18 noiembrie 2023

Literatura: Crăciun bătrân, de la-nceput bătrân; autor: Gheorghe Apetroae db

 

1. CRĂCIUN  BĂTRÂN,  DE  LA- NCEPUT BĂTRÂN

Autor: Gheorghe Apetroae db

*

La suflet tânăr, tonic și prin viscol

cu Dumnezeu de braț, din Haos vii

în fiecare an Crăciun - de la - nceput bătrân,

de unde nu e loc nici timp… și-alergi

cu daruri la copii, spre Ne-nceput,

călătorind pe-un nor cu duh galactic…!

*

În straie - albastre, pelerin, tu vii

cu un convoi de sănii blues ninse,

pe tălpi cu clopote stelare, prinse -

zăpezi din ierni, cu ele să încânți

pe domnul Crișt, alunecâd pe ele,

trase de renii tăi buieci, în herghelii…!

*

Copiii te așteptă să-i asculți cum cântă...

La carte-s harnici și îți cresc cuminți,

de a-și primi un dar, să-I bucuri.

Cu tine-n legământ, de tine-s mândri,

Crăciun, cu steaua-ți călătoare umblă,

sunt veseli, liberi, fericiți…!

*

Că tu cobori în seri de ierni din Haos,

de unde nu e loc nici timp, revii

bătrân- de la-nceput bătrân, Crăciun

cu Dumnezeu, cu El de braț, îl ții

ca să străbați în șiruri galaxii, s-aduci

sfințite, darurile pentru prunci…!

*

Cu flori de gheață, ferestre-ai împânzit,

în ele bați în ierni, în serile târzii,

la bradul cu beteală, să ajungi tiptil,

să li-l încarci cu jucării sfințite,

pe care, fără să te vadă, le strecori din sac,

și, la steaua ta, copiii mici să-ți cânte…!

*

Crăciun bătrân, de la-nceput bătrân,

în fiecare an, tu, la copii cu daruri vii,

să - ți crească liberi, fericiți, să - i bucuri…!

 

 

 

 

 

vineri, 17 noiembrie 2023

LITERATURA; ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII- ÎȚI AMINTEȘTI? autor: Gheorghe Aetroae db.

 


III. ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII

ÎȚI AMINTEȘTI ?

Ou sont neiges d'antan?

Francois Villon, Ballade des dames du temps jadis.

Autor: Gheorghe Apetroae - DB

 

*

Îţi aminteşti? Era cumplită iarna

în munţii din zăpezile cu - aşternere

în straturi pe alei…!

De când în lungile plimbări, de mâini,

pe-ascunse străzi, prin nefeline seri,

două inimi se înflăcărau

cu privirea şi-ardeau cu foc celest,

deslănțuit,

în ale dragostei văpăi...!

*

Și-ți amintești, cum deseori

în parcul nins, de brațul meu

cu sfiiciune, prinsă,

ne strecuram în serile de basm, târzii,

pe-aleile pustii, întroienite?

Și cum sub fulgii jucăuși

pe buzele tale topiți

ne-nfioram în sărutări adânci

și ne îmbrățișam…?

*

Cum, la havuzul nins, ajunși, îmbujorați,

priveam în ochii tăi în lazuriu- aprinși,

cu irișii zglobii, îmbălsămați, de crini,

tot cerul înstelat,

galactic necuprins de celestine stele-?

Și-n lungi îmbrățișări te adoram-

zeiță a zăpezii sufletului meu

și cât ne fericeam, atunci…?

*

Și îți mai amintești, că într-un inefabil vis,

tot așteptam să vină primăvara?

Chiar ne vedeam de multe ori

în parcul de flori nins,

plimbându-ne la braț

și parcă nu credeai,

când pe - nserat, lângă havuz, ajunși,

în ochii tăi lazuri - aprinși

de irișii zglobii,

îmbălsămaţi de crini,

priveam adânc și admiram cerul în ei -

un necuprins -

galactic roi de celestine stele-...!

*

Și cât te fericeam

cu - mbrăţişări prelungi,

te-nfioram și-nflăcăram cu sărutări adânci

și-ți presăram în părul alaniu

flori albe, de cais…

Îți amintești...?

*

De câtă – nsufleţire - am dat atunci,

în iarna marilor zăpezi, iubirii,

tăcerii nesfârșite, locul i - am găsit...!

Și-n depăşirea unui crez, care pătrea un vis,

noi ne-am desprins ușor,

și am plecat înzăpeziți

pe-aleea despărțirii , spre-a ne-ngropa iubirea,

pe calea turmelor de stele

găsindu-ne alt mers…!

*

Un drum adânc de ger pătruns în noi,

pe un cuprins al tău și-al meu,

de treceri reci pe lungile alei

care ne-au nins,

cu timpul scurs și-nzăpezit

în jocu-i ludic și firesc

al clipelor rămase-n noi, întroienite,

în loc de flori și clipe fericite,

de ne-nțeles, atunci și-acum,

al paradisului pierdut.

de el, mereu să-ne amintim...!

*

Fălticeni, 1963 (variantă)

 

 

 

marți, 14 noiembrie 2023

LITERATURA:IȚI DESENEAZĂ IARNA PE GEAM, autor: Gheorghe Apetroaed,B.

 



4. ÎȚI DESENEAZĂ IARNA PE GEAM

*
Din sufletul primilor fulgi
din căuşul Olarului,
ziditorul Multului în Demult,
ai răsărit și tu azi din zăpezi,
precum Alcyona din Pleiade,
*
o banală monadă-n Orion,
din Licorn- constelația iernii
în eidos-ul divin:
o fiinţă, ca alta, în Totul-
Totul în tine, în răzvrătiri-...!
*
Soarele să-ți deseneze ființa
cu razele lui înghețate pe geam,
chipul celest de zăpadă-
fantasma luminii, împletită
cu clipa arborelui-…,
să-ți conjuge întoarcerea
razei- fiindul din desfiind,
din nemarginea marginei
celui mai sfânt cuvânt
al Marelui Logos-,
mai înainte de intrarea în Haos...!
*
Același, altul acum, când
naşterea e o întâlnire
absentă intre El- Neștiutul-
şi tu: - prezentul lui-
un neștiut în bine-cuvânt,
*
în oricând, cu loc în pretutindeni-…,
razele albastre îți desenează
pe geam, cu marea de fulgi
din norii de zăpadă cerul
și iarna- umbra ultimului vis-:
*
sărutul mineral al primilor fulgi
cel din curând și întotdeauna
cu balsamul marelui crin răsărit
din căuşul de gheață al Olarului...!

marți, 7 noiembrie 2023

DESPRE PĂCATUL ÎN COPACUL ADAMIC

 DESPRE PĂCATUL COPACULUI ADAMIC

Autor: Gheorghe Apetroae d.B.

Copac, te crești din tine încă liber,

cât stelele de ramul tău stau prinse



luni, 6 noiembrie 2023

 IRIŞII   EI   DIN  ULTIMUL  BAL

autor  Gheorghe Apetroae d.B.

 

Îi apăruse în destin nechemată ispita

și, rezidind în El o ultimă dragoste,

îl cuprinse, Ea, cu multe neînţelesuri:

cum că în senectute irişii gândului Lui

îl petrec cu dorinţele în neînceput,

a-și regăsi în Ea cerul albastru...!

 

Ea îi pregătea de sfârşit, un cântec:

răsfăţul faustic al nopţii valpurgice...!

Simţul i-l testa, tot Ea, dezvelindu-şi,

câte una, formele și, în marş nupţial,

în oglinda cerului cristal îi arăta Lui

chipul angelic, buzele-i  în surâs ireal...!

 

El îi privea, mag iubitor de început,

Hidrei, vălu-i crisal din ultimul bal!

Tot  Ea, cântând pentru El la pian,

îi  desprinse uşor de  trup, sufletul 

şi i-l plimba gând prin salonul oval-

zarea siderală-, în simfonii de Haydn..!.

 

În locul crucii, îi încrucișa cuvintele

cu fulgere crisoberile, i le însângera...!

Se grăbea a-i culge anemone din  Gemeni,

de pe hău, astrele alb-roze în fulgere,

chiar și pe El cu scânteierile-i ametiste,

în buchete de vise din selenicul clar…-!

 

Cristale albastre i se prindeau în cearcăne-

peisaje andaluze pe iriși i se revărsau-

razele regăsirii ispitei în cerul albastru-...!

Din „Aida” ascultau împreună “Marşul triumfal”

Irișii aceluiași gând și aceleiași vreri

erau acum cei ai Hydrei și ai lui Pollux-

și-n spațiile amintirii ritmau o galaxie: 

iubirea valpurgică în ultimul bal...!

Sibiu, 20.05.2021