„NEROSTIRI„ poezie [ ]- - -de Petre RAU [rap ], cu un comentariu de Gheorghe APETROAE

 „NEROSTIRI„ poezie [ ]- - -de Petre RAU [rap ], cu un comentariu de Gheorghe APETROAE

Din cauză că am fost solicitat de asociația literară „ASPRA”, coordonată de domnul PETRE RĂU, să răspund la oferta sa de a mi se publica scrieri în volumul asociației sale, volum intitulat „Primăvara adierilor lirice”, cu nume de autor: Gheorghe APETROAE, am acceptat oferta, grație atitudinii mele bonome, care mă caracterizează și am trimis un material, pe care l-am considerat, nu savant, dar corespunzător tematicii fixate de domnia sa. Precizez, am efectuat gestul fără ca să aștept să fiu publicat, iar materialul, dacă nu corespondea, nu trebuia să fie admis în volum, așa cum declarase atunci când mi-a comunicat oferta. Dar observ că l-a admis și publicat și, mai mult, doar pentru a mi se pune ștampilele ingratitudinii. Și, în timp ce îmi trimitea pe e-mail, redau textual: „ Membrii Comisiei și toți cei care au contribuit la realizarea acestui proiect vă felicită pentru participarea dvs. ca autor merituos în acest volum și sperăm să vă bucuraţi, ca și noi, de rodul colaborării noastre.”, primirea la domiciliu a antologiei domnului Petre RĂU a fost un eveniment nedorit. Am putut constata că CV-ul meu era publicat incomplet, omițându-mi, cred intenționat, competențele mele literare certificate, cele mai importante și declarându-mă, astfel, un începător în ale scrisului, cu o caracterizae succintă și negativă a activității mele literare, în volumul său, ca la „Poșta redacției” a unor reviste trecute, putând să mă descrie subliminal, astfel: „ …Sub mantia spiritualității, autorul scrie o poezie a emoțiilor subtile, pe alocuri cu iz romantic, cu un lirism melancolic și meditativ, amintind mai degrabă de scrierile lamartinice (…) Și continuă , domnul Petre RĂU, în această caracterizare a mea, în text: „Sunt de părere că poezia lui Gheorghe Apetroae trebuie să treacă printr-o rafinare mai atentă, ceea ce ar duce la versuri cu un gust din ce în ce mai pe placul cititorilor” ș.a.. În același timp, domnul Petre RĂU mă declară lamartinian, current romantic al timpului trecut, în care nu am scris niciodată, personal, neputând fi încadrat decât poate, în existențialismul structural sartrean, în neoposmodernismul literar levinasian, prin Mircea IVĂNESCU, mentorul meu și în expresionismul blagean cu îcadrări ideatice cartesiene, spinoziste, kantiene și husserliene…

Domnul Petre Rău, m-a supărat și ca să văd cine este domnul Petre RĂU, am căutat un text poetic din opera sa monumentală, un poem sublimat, care se intitulează „Nerostiri”, ca să pot observa de la cine pot primi lecții de creație. Să constat, în poemul care îi aparține, anumite incongruențe și dizarmonii, scrise cu puțini pixeli, de poetul matematician- informatician Petre RĂU, cum că umbra moale nu are cum să miroase a urme de cerb, în versul său „Umbra moale miroase a urme de cerb”, poate urma tălpilor picioarelor- nud ale iubitei pe iarba călcată de aceasta sau poate urma cerbului- berbantului inorog, pe urmele iubitei, asemuite, eventual, cu ale unei căprioare și nicidecum cu ale masculului- cerb, din versul „Umbra moale miroase a urme de cerb”, pasul iubitei neputând fi decât un pas și nu un așternut, așa cum poetul i-l declară imperativ, în versul: „Prea timid asternut pasul tau incognito” ș.m.a… Așadar, din poemul său, relevat mai jos, rezultă că domnul Petre RĂU este un poet în formare, care încă nu strunește suficient metafora și alegoria, elemente lirice și estetice de care poetul încearcă să uziteze cu abundență, dar pe care nu reușește să le armonizeze în vers!

În aceste condiții, domnul Petre RĂU nu are ce căuta în literatură, în general și , mai mult, în critica literară. Iar dacă, cu adevărat caracterizarea mea a fost, după cele relevate mai sus, un prilej de subestimare sau dacă cineva i-a sugerat această atitudine, un prilej de atac grobian cu tot armamentul său învechit din dotare, asupra cazematei mele ideatice și asupra redutei mele metafizice, pot să-l atenționez că acestea îmi sunt inexpugnabile!

Să-i urăm, dar, succes, domnului Petre RĂU, până la ajungerea la rafinament în versificație! Gheorghe Apetroae, critic literar certificat, eseist și poet.

*

Nerostiri poezie [ ]- - -de Petre Rau [rap ]

2001-10-26 | |

Mai simt calcata iarba de tine iubito

Umbra moale miroase a urme de cerb

Prea timid asternut pasul tau incognito

Reînvie blestemul acela superb.

Mai simt calcata iarba iubito de tine

Nedorita ispita ma paste firesc

Dar noptatice valuri îmi curg pe retine

Si mai des, tot mai des amintiri ratacesc.

Mai simt calcata iarba dar nu mai pot iubi

Tu ai fost, nu mai esti, nu mai fi.

*******************************************

LITERATURA:HARISMA ÎNVIERII CRISTICE (15) Autor: Gheorghe Apetroae d.l.B

 

©

 

HARISMA ÎNVIERII CRISTICE

Autor: Gheorghe Apetroae d.l.B

*

Pe sub bolțile aurite, de lacrimile Mariei

și de sânge cristic: lumini de adevăr, șiroite,

în Iisus să ajungi, cu smerenie păşești

pe glasul de crez al clopotelor sfinte…!

De graţie, te-nchini și-n rugă Cerul slăvești...!

*

Duhul în Duh pogorât, te înălţă în Treime:

izvorul vieții sfinte și al iubirii criste, nestins,

îți reverberează-n altar cu lumini inefabile

și-ți vibrează psalmic în glasul razelor,

Crucea Cristică, de aura luminii sale cuprins…!

*

Din Pacea Creştină, flăcări din rugă-ți s-aprind,

bolțile de lumină irump nădejdi și mister…!

Stele prinse-n rozare la gâtul Fecioarei

plutesc serafice în coruri de slavă se aprind,

și se-ncing lumini, pentru o Lume reînviată-n Iisus…!

*

Hristos, prealargul albastru, în El, duh, coboară

smerit, în zbor de pajură, din tronul ceresc,

cu har de lumină, îndumnezeit în Cuvânt...!

Tu, mărturişeşti crezul învierii sale, Mariei

și renaşterea Cerului în Ea, prin Iisus, pe Pământ…!

*

Cât ești întru Christos și-ți ții credința lui făclie,

iar Mariei îi primești mirul de îndumnezeire,

l-altarul lor deschis și-n tine larg, poți să  împarți

Cuvântul- fericit, c-ai fost, că ești și că în crez rămâi,

un cristic duh în cer, reînviat în trupul veșniciei…!

 

Suseni- Boroaia, 23 aprilie, 1993

 

 

LITERATURA: AVRAM IANCUL; autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.

        

ROMÂNUL PATRIOT ARDELEAN AVRAM IANCUL

Notă biografică și poem, de Gheorghe APETROAE

AVRAM IANCUL, o personalitate europeană, de naționalitate română, cu cetățenie austriacă și religie ortodoxă, s-a născut în anul 1824 în Munții Apuseni, la Vidra de Sus, în satul de reședință al comunei, azi cu același nume, din județul Alba, din Transilvania, într-o familie de țărani de moți înstăriți. Cel dintâi strămoș cunoscut al lui Avram Iancul a fost Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea, el, fiind fratele lui HOREA și bunicul lui Avram IANCUL. Preotul Gheorghe Iancu (decedat înainte de 1812) a avut șapte copii, dintre care unul dintre copii, ALISANDRU a fost tatăl viitorului erou pașoptist român, Avram IANCUL. Primii ani de scoală, Avram Iancul i-a urmat la Vidra şi Câmpeni, clasele elementare la Abrud, gimnaziul inferior la Zlatna, iar cursul superior şi Facultatea de Drept la Cluj. A terminat cu eminență Facultatea de Drept, în anul 1845 și s-a pregătit în meseria de avocat, a cărei atestare a primit-o în anul 1848. A fost un avocat transilvănean recunoscut și un revoluționar român pașoptist care în preajma izbucnirii revoluţiei de la 1848, făcea parte din elita intelectulităţii românesti transilvanene, un segment social român evident, care lupta pentru emancipare socială şi naţională. Iubirea faţă de neam şi ţară, îl fac să-şi exprime dezacordul fată de moţiunea votată la 15 martie 1848, la Budapesta, care era potrivnică poporului român majoritar din Transilvania şi care prevedea unirea forţată a acestei provincii dacice, Transilvania, cu Ungaria. Militant pentru desfiinţarea iobăgiei din Transilvania şi pentru respectarea libertăţilor naţionale ale românilor s-a implicat în activitatea politică și militară în anii 1848-1849 și a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania.

Avram Iancul a fost unul dintre initiatorii şi organizatorii adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15 – 17 mai şi 15 – 23 septembrie 1848 și conducătorul de fapt al Țării Moților, în anul 1849. A comandat armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.

A decedat la 10 septembrie 1872, la Baia de Criș, Hunedoara, România și a fost îngropat în cimitirul de la Țebea, potrivit dorinței sale, lângă gorunul lui Horea, care îl străjuiește și astăzi.

În urma uneia dintre numeroasele manifestări culturale ale ASTREI rediviva, care a avut loc la Țebea și la care am participat, cu calitatea de inițiator, membru activ și fondator, desfășurată pe locul unde tribunul Avram Iancul odihnește sub gorunul bătrân al lui Horea, străjuit de tunul libertății, într-o permanentă veghe la neam și la țară, sub impresia acestui eveniment cultural de anvergură națională și impresionat de marele său spirit patriotic, am încercat să-l imortalizez pe acest mare și nobil român, Avram Iancul, în poemul:

”DORUL DE IANCUL”

autor: Gheorghe APETROAE d.l.B.

*

De dor de Iancul-al lor crai,

răsar din drept la Ţebea moţii!

Îşi leapădă calvarul

şi-l freamătă-n gorun,

să le coboare magul,

în retrezire, cerul

cu Vidra în cunună

şi Apusenii brâu…!

*

Sfânt, magul libertăţii

şi soarele dreptăţii,

se înalţă Iancul printre astre,

mai falnic, mai august…!

Durerea să le-o curme,

El se revarsă-n zorii

împărtăşiţi cu Horea,

sub roata altei lumi…!

*

Furtuni, ca să le-nfrunte,

El se-mpleteşte-n ramul

gorunului din Ţebea,

cu freamătul român...!

Din Mureş le cuvântă,

din Arieş, le cântă

pe undele soboare

de harfe îngereşti…!

*

Că-s ocrotiţi de Thetis,

mărturiseşte mereu Crişul

cu malul drept în Tisa

şi malul stâng în Nistrul...

O mamă-sfântă, ROMÂNIA,

i-a botezat şi-n Jii...!

La Ţebea-nalt gorunul,

le stăruie de veci zenitul!

*

În templul Judecăţii,

din tronul dreptei legi

le porunceşte Iancul,

îi vredniceşte sfântul,

să-şi neclintească locul,

și, împlinindu-i gândul,

pe Apuseni, pe Alba,

va străluci Crai Nou…!

*

Pe drumul sfânt al Vidrei,

înconjurați, seraphic,

îi însoţeşte Iancul

și-n munți, și-n cer şi-n fii…!

Să le aline dorul,

El le-mplineşte visul…!

- Se creşte-n cer gorunul

şi se preschimbă-n scuturi

cu chip de moţi, Ardealul

iubit de Dumnezeu...!

LITERATURA: STATORNICIE; autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.

 

                                                             Mama, Ilinca-Elena Apetroae

STATORNICIE
Autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.
*
Erai lumina primului sărut-
o tresărire la întâiul zâmbet
și gângurit la sânii mamei
cu semnul viselor de cântec…!
*
Din ne-nțeles furai cuvântul
și, în răsfățul primelor icoane,
priviri gândeau pe cer să treci,
cum „Lebăda”, prin constelații...!
*
Să râzi, să cânți lângă izvoare,
de flori albastre-ndrăgostit
și să te- alinți, în susur lin,
cu taina ta și-a cerului senin…!
*
Să poți să mori de-abia-nflorit,
să re-nviezi stellar în crez,
statornic îmbalsam, un tânăr,
crin în iubiri, în vreri, sălbatic…!

Din volumul de poezii și eseuri „Despre neînceput”
Editura HERMANN, Sibiu, 1992

ESEISTICA: EXERCIȚIU HOLISTIC- ABIS DUAL; autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.

 

EXERCIȚIU HOLISTIC- ABIS DUAL-

Gheorghe Apetroae d.l.B.

Te-am surprins în lupta cu: ”Totul”,

cel în eternă cădere, sigur de victorie;

cu timpul ce-ţi fură, câte puţin, fără griji,

stropi de idei şi putere …!

cu razele astrelor, pe care le frângi

și preschimbi în plăcere;

de imanența revelațiilor, nu îţi faci probleme …!

*

Cu mâinile cuantice desfaci, tot câte unul,

cu-vântul, bozonii corolelor de stele

şi deschizi libere, porţile metagalactice …!

”Totul” intră-n spectacol, la tine …

Îl priveşti şi-i zâmbeşti, eşti pe placul lui;

îl iubeşti şi îl cuprinzi cu mâna

ce-a dezmierdat, tânără, cosiţele fetelor …!

*

Într-o mână, tu, pe ”Totul” îl ții …!

A doua, pentru cine-i ?

Mâinile nu sunt duale, fiecare, o eternitate ?

Da! ”Totul” nu este numai Unul

și infinitul, în doi, i-l desfăşori:

tu, el: doi; ochii: doi; buzele: două; mâinile: două…

Toate se-ntâlnesc, unesc şi și despart ne-nţeles…!

*

Alt necuprins din ”Totul” l-ai desprins

și aleargă însăgetând spre tine …!

Vrea să-l primeşti în cuvânt şi să crezi ce îți spune …

Ca să-i fii pe plac, pentru el

pregăteşti cealaltă mână …

Să arăţi cât de mult îl iubeşti,

îl dezmierzi şi cuprinzi cu a doua mână …!

*

Mâinile îngemănate acum, sub greutatea sferelor,

fiecare- împreună simt mişcarea posibilă …!

În mâinile tale toate se-ntâlnesc şi se iubesc

tot câte două…în mâinile tale, îşi fac de cap …

Unele stele ascunse, flămânde de limită,

sfărâmă şi înghit lanţul degetelor,

se conjugă pitagorice în secundă… !

*

Din impulsul Unirii, fulgeră prin degetele tale

Nemărginirile…

Să prindă putere, să piardă putere,

în mâinile tale se înfloresc sferele!

Un univers, la braţul altui univers,

e în iubirea celuilalt, fără somn, în mâinile tale

tot alte lumi se nasc, cresc, sufăr şi mor fără sens …!

*

Cu surâsuri, stelele îţi dezgheaţă genele...!

Dar până când pierd şi câştigă-n putere mâinile tale, sferele...?

Din volumul de poezii şi eseuri „Despre neînceput”, Editura Hermann, 1992

Angela Georgescu- Gheorghe APETROAE d.l.B:

Profundă dualitatea dintre doi îndrăgostiți, din TOT și TOATE la un LOC, formând ÎNTREGUL DIN UNUL ERA TOTUL și TOTUL ERA UNUL, ÎN CREEAȚIA DIVINULUI.

STIMĂ ȘI ALEASĂ PREȚUIRE PENTRU CUVÂNTUL TĂU NEMURITOR, MAESTRE.

Gheorghe APETROAE- Angela Georgescu: Reverență și adâncă gratitudine!

1

Angela Georgescu- Gheorghe APETROAE d.l.B:

Profundă dualitatea dintre doi îndrăgostiți, din TOT și TOATE la un LOC, formând ÎNTREGUL DIN UNUL ERA TOTUL și TOTUL ERA UNUL, ÎN CREEAȚIA DIVINULUI.

STIMĂ ȘI ALEASĂ PREȚUIRE PENTRU CUVÂNTUL TĂU NEMURITOR, MAESTRE.

Gheorghe APETROAE- Angela Georgescu: Reverență și adâncă gratitudine

LITERATURA: DE ATUNCI - EVER SINCE Autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.

 

DE ATUNCI - EVER SINCE

Autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.

*

Efeb, în plina transă a sevei din pauze alburne,

ascultai, atunci, cum susură arhetipal izvoarele

pe povarnișul adânc al căutarilor și cum sângerează,

prin fiecare rază, cuvintele în cântecele astrelor,

mai întâi în anemone, apoi în zambile, roze și crini ...!

*

De atunci, tot cobori pe lunca ta stelele

și le păstorești în portocaliul de sânziene,

cochetând cu certarețul Eol și cu ele ...!

De atunci, batjocorești cugetul adânc al stâncilor

prăbușite în pârâul pe care l-ai scurs în gând…!

*

De atunci, asculți simfoniile albe ale zefirului

cu melodica uverturii despre neînceput

în bemolii gravi ai cerului, pe care i-ai îngropat

în stihuri cu ritmuri meandrice, din ele cioplite,

stropindu-le cu amintirile ploilor de aprilie...!

*

Împreună cu primăverile, alături de trilul ciocârliei,

din cuvinte dezgropi, de atunci, cu grindina verii

în duhul tău, albaștrii trandafiri rămași înfloriți

în copilaria simbolurilor și în toți cei adormiți...!

De atunci, te iubești cu obiceiurile și aberațiile…!

*

Și te bucuri de timpul himeră, de tine fară habar...!

LITERATURA: CÂNTECUL PATRIEI ; autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.

ȚARA:

ȚARA:

©

CÂNTECUL PATRIEI TALE UNITE

-105 de ani de la Unirea Românilor într-o singură Patrie – text actualizat la 31.12.2023-

Autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.

*

PATRIEI, ISTORIA e pajura care îi poartă în aripi,

în zboruri înalte, pe zările dacice, largi,

izvoarele-i în culori de sânge, pâine şi cer;

e unghiul candelei cu trezii de Pace și dor;

e credința curată în firea obârșiei;

duhul pietrelor sfinte din Sarmisegetuza,

iubirea de limbă, de nobila glie

și lumina din Cartea Unirii...!

*

ISTORIA e cupola-ți de rubin – stelară

și cântecul de arbore întins peste neam;

e leagănul dacic - adânc și trainic,

de veacuri cântate, hăruite cu glorii;

e duh al celor două diamante smulse,

chiar de - s române în limbă și sânge,

din stema demiurgului Ștefan…!

E firea noastră română într-o Patrie...!

*

ISTORIA e arcul vânjos de neam, cântul

pe coarda-i sarmică, traco-getuză,

re-întins de lungile săgeți, trase

de marii ei bărbați, în a sa slujbă,

din neam în neam, cu crezul de Unire,

însângerați în duhul unor grele lupte...

De-atunci săgețile-s plecate spre române glorii,

s-alunge din hotare hoardele străine!

*

ISTORIA e-n zorii noi, cei săgetați

din arcu-ntins-din ramul dac- străbun

și cel al fiicelor auguste și iubite,

Eroice în trunchi, cu rădăcini în neam...!

E coarda-i împletită-n legăminte:

un curcubeu în neam, sorbind din duhul Tisei

din lacrimile Marii Românii, din Nistrul…!

E-al Daciei (Felix): arcul cu trup și suflet!

*

ISTORIA e arcul României Mari de veci,

în luminări stelare și-n ziduri de cetăți,

puteri de biruință, săgetând etern

din rădăcini adânci, din ancestrale vremi

din trunchiuri de Eroi de-atunci, de azi,

crescuți cu duh de lut sfințit cu sânge,

cu bravii ei oșteni căzuți în grele lupte

în slujba țării tale libere, unite…!

*

ISTORIA e arc, între Timoc și Crișuri,

din Mara în Moldova, peste Maramureș…

e arcu-ntins de Ceremuș și Istrul…!

E- al Bucovinei leagăn sfânt- român

și-al Basarabiei cu sufletul creștin,

cu lacrimi, șiroind întru-triumf din Nistrul…!

E arc al noii generaţii, săgetând din veacuri

tot glasul marilor români cu-al Putnei clopot…!

*

ISTORIA e-n monumente și în temple sfinte,

în duhuri ce viază în străbune oseminte,

e în biserici, mănăstiri și-în Marea Catedrală…!

E în Arcul de Triumf și în Eroi,

în sângele ţărânei scurs în legea firii,

să-și crească ȚARA- trandafiri români în glie

din toate arcurile-ntinse în UNIRE…!

Un dacic cer aprins săgeată zările române…!

*

ROMÂNĂ- PATRIE:

Înhăruit cu glorii și curat în credință, cu multă

îngăduință la orice neam, creștin și unit e poporul tău...!

Îi stă ISTORIA ta în vecie - mărturii de safire-,

și limba veche latină, din amvonul ei, eroic, te apără...,

marea şi cerul, Carpații, Ardealul ți-s scut și symbol!!!

Toate reacţiile:

8Maria Sangerean, Tamara Tomiris Gorincioi şi alţi 6

LITERATURA: ÎNVEȘMÂNTĂM CERUL CU STRAIE DE PACE; Autor Gheorghe Apetroae d.l.B.

 

PACEA:

©

PACEA  ÎNTRE  STELE  ȘI  ÎNTRE  GALAXII

Autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.

 *

Când uraganele se înfiripă fraterne din valul mării

și norii apăsători, de furtună, bolta o împânzesc,

atunci, seninul tău, în forță, ți–l înflorești cu stele,

ceața groasă, devastatoare, o abați și, în cădere,

îi oprești pe supușii faptelor  rele,

cu straie noi, de PACE, Cerul îl înveșmântezi…!

*

PACEA am învățat-o de la Demiurg;

și după Pace mergem, dar Pacea-I după vreme!!

În straja cerului, cu existența învățăm să petrecem,

cum să-nverzim plaiul și grădina s-o înflorim,

pe toate, l-al tău altar , Cerule, să le-nchinăm;

ale tale sunt toate în PACE și-n vrere…!

*

PACEA am învățat-o cu toții de la tine, Demiurge;

printre blindate și arme cu țevile înroșite de gloanțe

ai presărat primăveri cu magnolii, să ne încânți

și cu rodii de florile lor sincere înzăpezite…

În trezvie, copiii vor PACEA și ceru-i înveșmântă

doar cu  PACEA între stele și între galaxii…!