Literatura: ABIS DUAL
Gheorghe Apetroae, Sibiu (G.A.)
Te-am surprins în lupta cu ”Totul”,
sigur de victorie:
cu timpul ce-ţi fură, câte puţin, fără
griji
stropi de idei şi putere …
Crist de raze, în cădere
le frângi şi preschimbi în plăcere;
de imanența revelării nu-ţi faci
probleme …
Cu mâinile cuantice desfaci, câte una,
corolele de stele
şi deschizi libere, porţile
metagalactice …
”Totul” intră la tine …
Îl priveşti şi-i zâmbeşti, eşti pe
placul lui;
îl iubeşti şi cuprinzi cu mâna
ce-a dezmierdat, tânără, cosiţele
fetelor …
Într-o mână ţii ”Totul” …
A doua, pentru cine-i ?
Mâinile nu sunt date fiecare, o
eternitate ?
Da! ”Totul” nu este numai Unul
și infinitul, în doi, i-l desfăşori:
tu, el: doi; ochii: doi; buzele: două; mâinile:
două…
Toate se-ntâlnesc, unesc şi despart
ne-nţeles…
Alt necuprins din ”Totul” s-a desprins,
aleargă spre tine …
Vrea să-l primeşti în cuvânt şi să crezi
ce îți spune …
Ca să-i fii pe plac, pentru el
pregăteşti cealaltă mână …
Să arăţi cât de mult îl iubeşti,
îl dezmierzi şi cuprinzi cu a doua mână
…
Mâinile îngemănate, sub greutatea
sferelor,
fiecare- împreună simt acum mişcarea posibilă
…
În mâinile tale toate se-ntâlnesc şi se iubesc
câte două…
În mâinile tale și sferele îşi fac de
cap …
Unele stele ascunse, flămânde de limită,
sfărâmă şi înghit lanţul degetelor,
se conjugă-n secundă !…
Din impulsul Unirii fulgeră prin degete Nemărginirile…
Să prindă putere, să piardă putere,
în mâinile tale înfloresc sferele!
Un univers, la braţul altui univers,
e în iubirea celuilalt, fără somn …
În mâinile tale alte lumi se nasc,
cresc, sufăr şi mor fără sens …
Cu surâsuri, stelele îţi dezgheaţă
genele –
dar până când pierd şi câştigă-n putere
mâinile tale, sferele ? …
Volumul de poezii şi eseuri „Despre
neînceput”, Editura Hermann, 1992
