ESEISTICA - GHEORGHE APETROAE, SIBIU... POETUL CHARLES PIERRE BAUDELAIRE
ŞI MITUL PRESIMBOLISMULUI LITERAR FRANCEZ
Baudelaire se remarcă în
societatea franceză ca poet, estetician, critic de artă şi critic literar. S-a
născut în anul 1821, la Paris .. În anul 1831 îl găsim în frecvenţa Colegiului
regal Charlemagne iar în anul 1832 îşi continuă cursurile liceale la Colegiul
regal din Lyon, până la terminare, în anul 1836.. Între anii 1836 şi 1838 este intern la Colegiul Louis - le - Grand. Este considerat, un supraînzestrat („surdoue”),
dar şi un excentric.... Scrie o piesă în versuri latineşti, „Exilatul”, ce avea să fie publicată abia în anul
1864.. În anul 1839 se transferă la Colegiul Saint-Louis, unde îşi trece
bacalaureatul, iar în anul următor îi va scrie lui Victor Hugo, cerându-i o
întrevedere şi mărturisându-i admiraţia... În anul 1841 îl găsim pe Baudelaire
colaboratorul scriitorului Le Vavasseur , cel care îl va descrie pe poet
lui Eugene Crepet în anul 1886, viitorul
biograf al poetului, astfel : „ brun, de talie mijlocie, slab ca un ascet,
curat ca o hermină, elegant ca un secretar de ambasadă engleză, rezervat, libertin
din curiozitate, păgân din spirit de
revoltă, caustic, zbuciumându-şi spiritul pentru a-şi zeflemisi propria inimă ...”şi
„scrie cu uşurinţă poezii fără să adere la un anumit gen de subiect.”
Prin hotărârea
tatălui său vitreg, generalul Jacques
Aupick şi cu aprobarea consiliului de familie „... spre a-l smulge -trotuarului
alunecos - al Parisului ”, între 9 iunie
1841 şi 17 februarie 1842 îl găsim îmbarcat
pe Pachebotul mărilor sudului, cu
destinaţia Calcuta. Vasul naufragiază, la 8 august 1841 şi Baudelaire rămâne pe
insula Burbon ( La Reunion ). Se va întoarce cu vasul Alcide la Bordeaux, la 16 februarie 1842, în portul în care se îmbarcase, iar la 9
aprilie, devenind major, comunică părinţilor hotărârea de a se consacra literaturii... Se ataşează de
actriţa mulatră Jeanne Duval de la teatrul Porte-Saint-Antoine, care va dura
toată viaţa poetului şi ei îi va închina cele mai frumoase poezii din „Florile răului”. În
anul 1843 se instalează pentru o perioadă de 2 ani la Hotel Pimodan (Lauzun) . Se va integra într-o viaţă
mondenă şi de salon literar, având printre colaboratori şi prieteni pe
Theophile Gautier, Honore de Balzac şi chiar pe Apollonie Sabatier, femeia cu o
voce extraordinară care a studiat canto şi pianul şi susţinea recitaluri de canto şi pian în
cadrul salonului literar, imaginea ei fiind păstrată la Luvru, în bustul pe
care i l-a sculptat Jean - Baptiste Clesinger (1814-1883)..
În anul 1844, iese de sub tipar almanahul Les
Mysteres galans des theatres de Paris , la care colaborează Baudelaire,
plin de picanterii şi cancanuri privind pe actriţe, publicişti şi prelaţi. În
acelaş timp, pentru risipă şi permanente împrumuturi de bani , afectată de
extravaganţa, prodigalitatea şi nechibzuinţele fiului ei, mama poetului , doamna Aupich, deschide o acţiune în
justiţie, solicitând constituirea unei tutele judiciare asupra poetului, ca o
măsură de protecţie permanentă, tutelă pe care tribunalul o aprobă şi o încredinţează notarului din Neuilly.
În anul următor, 1845, în L`artiste
publică sub semnătura lui d`Anglemont, sonetul A
Madame Du Barry. În anul
următor în publicaţia L`artiste îi publică, tot sub semnătura d`Anglemont,
sonetele: A Ivonne Pen-Moore; Avril şi A une Belle Devote şi placheta „Le Salon de 1845”, un
eseu care face din Baudelaire „ cel dintâi estetician al secolului său” (Claude
Pichois). După o tentativă de sinucidere, eşuată, publică în „Le Corsaire-Satan,
o fantezie asupra lui Honore de Balzac, sub titlul Comment on paie ses
dettes quand on a du genie ( Cum îţi plăteşti datoriile când eşti geniu).
În anul 1846, poublicaţia Le Corsaire-Satan îi publică Choix de Maximes consolantes sur l-Amour iar L`Esprit îi publică textul sarcastic „ Conseils aux jeunes Litterateurs”. În placheta intitulată Le Salon de 1846 , în
care , realizând portretul lui Delacrois , Asselineau anunţă apariţia unui volum
de versuri intitulat „ Les Lesbiennes”(Femeile
din Lesbos), poezii de
Baudelaire - Dufays, primul titlu al volumului „Les
fleurs du mal”. În acelaş an, poetul aderă la Societatea
oamenilor de litere, publică în L`artiste poemul Don Juan aux Enfers
(Don Juan în infern) sub
titlul L`Imperitent, şi poezia A une Indienne, viitoarea A
une Malabaraise, Unei malabareze) şi îşi începe colaborarea la publicaţia Tintamarre, prin Causeries.
În anul 1847 , Baudelaire publică
în Bulletin de la Societe des Gens de Lettres nuvela „ La
Fanfarlo”, în care
transpare figura poetului sub numele de Samuel Cramer şi îşi începe legătura
amoroasă cu actriţa Marie Daubrun. Refuză expunerea în salonul acestui an pânza
„L-homme a la pipe, portretul pe care Courbet i l-a făcut lui Baudelaire (astăzi pânza se
găseşte în muzeul din Montpellier) şi publică în „Le Corsaire”, prin Champfleury, poemul Chats (Pisicile), care
va figura în „Les fleurs du mal”, ediţia LXIX.
În anul 1848 îl găsim pe Baudelaire cu arma în mână pe baricadele Revoluţiei
Franceze, în frenezia demolării şi gustul răzbunării pe însăşi tatăl său
vitreg, generalul Aupik, luând exemplu de simplu combatant al poetului şi
criticului literar american Edgar Allan
Poe şi apoi secretar de redacţie al
publicaţiei „ La Tribune nationale” , ziar republican moderat , cu vederi
conservatoare. În acelaş an va publica prima sa traducere din E.A. Poe, „Revelation magnetique”, în publicaţia La Liberte de
penser..
În anul 1850, periodicul „ Le Magazin des Familles îi publică poeziile L`Ame du vin (sufletul
vinului) şi Chatiment de L-orgueil (Pedeapsă a trufiei), înserate ulterior în volumul Les Limbes.
În anul 1851, anul loviturii de stat dată de Ludovic-Napoleon Bonaparte,
o persoanalitate a momentului dezavuată de poet este şi anul în care mama lui Baudelaire, doamna Caroline Aupik revine la Paris, de la
Constantinopole, de unde soţul ei, ministru plenipotenţiar al republicii
Franceze, generalul Aupik, trebuia să plece pentru a primi portofoliul de
ambasador la Londra, post pe care îl refuză, acceptând, în schimb, postul de
ambasador al Franţei la Madrid . Reîntoarsă,
îl găseşte pe fiul ei în lipsuri cumplite. „ Le
Messager de l-Assemblee” îi
publică poetului „ Du Vin et du Hachish
compares comme Moyens de Multiplication de L-Individualite”, eseul provizoriu al unei părţi din ciclul
„Paradis artificiels” şi o culegere de unsprezece poezii, intitulată „Les Limbes”.
În anul 1852, revista „La Semaine
theatrale” îi publică articolul L`Ecole paienne şi
poeziile les
Deux Crepuscules iar în „La Revue de Paris” Teophile Gautier, directorul revistei îi
publică un studiu important consacrat scriitorului american E.A. Poe ,
intitulat Edgar Allan Poe, Sa Vie et ses Ouvrages şi
poemele: „ Le Reniement de Saint
-Pierre( Lepădarea Sfântului Petru) şi L-Homme.... et la Mer( Omul şi marea). Frecventând de mai mult timp salonul frumoasei doamne Apollonie Sabatier,
îi trimite o scrisoare prin care îşi manifestă afecţiunea pentru ea, fără a
renunţa la iubirea statornică cu actriţa mulatră Jeanne Duval, la care scrisoare
ataşează prima versiune a poeziei „ A Celle qui est trop gaie (Celei prea vesele)”,poem pe care îl va transforma în tr-o piesă de teatru.
În anul 1853, publicaţia L`Artiste îi
publică traducerea poemului „ Le Corbeau” de E.A. Poe, iar revista „ Le monde
litteraire” îi publică „Morale du Joujou, eseu
regăsit remaniat şi redus ca areal, într-un poem în proză, XIX, Le Joujou du Pauvre, din publicaţia
„Le Spleen de Paris”, în anul 1869 .
În anul 1854, publicaţia ”Le
Pays” începe publicarea traducerii de către Baudelaire a lucrăeii Histoires extraordinaires, care va apărea cu intermitenţe, până
în anul 1855, an în care „ La Revue des Deux Mondes” publică optsprezece poeme,
de Baudelaire.
Anul 1857 este anul apariţiei Nouvelles
Histoires extraordinaires de E.
A. Poe, în traducerea lui Baudelaire. În următorul an, 1858, publicaţia „La
Revue contemporaine” din 30 septembrie îi publică lui Baudelaire eseul „ Le
haschisch”, prima parte
a volumului „Paradis artificiels”,
În anul 1859, Baudelaire publică la „Honfleur”,
Le Voyage (Călătoria), cel mai întins poem din Florile Răului ,
reprodus separat şi împreună cu
L`Albatros, într-o plachetă, iar la 13 ianuarie,” L`Artist” publică studiul lui Baudelaire asupra lui Theophile Gautier,
studiu reluat apoi într-o plachetă prefaţată cu scrisoarea trimisă de Victor
Hugo din exilul său din insula Guernesey.
În prefaţă, Victor Hugo afirmă că „Les
fleurs du mal” au adus în
lirica franceză „un frisson nouveau”, iar „ La Revue francaise” publică „
Le salon”, de Baudelaire şi La Genese d-un Poeme,
traducerea lucrării lui Edgar Allan Poe,
Philosophy of Composition, de
acelaşi Baudelaire, căreia îi adaugă şi traducerea faimosului poem „ Le Corbeau”. Acest
moment este de mare însemnătate în istoria poeziei universale,l întrucât în
acest eseu „ Corbul”, Poe dezvoltă teoria poeziei pure, o teorie împărtăşită şi propagată intens
în spaţiul literar francez de Baudelaire însuşi, iar după el de Stephane
Mallarme şi mai târziu de Paul Valery..
În februarie 1861 apare ediţia a doua a volumului „Les fleurs du mal” iar „Le Revue europeenne” publică
studiul lui Baudelaire ,”Richard Wagner et
Tannhauser a Paris, ajuns
sub stigmatul sifilisului şi unei situaţii financiare precare. La 11
decembrie îşi depune candidatura la
Academia Franceză, pentru fotoliul rămas vacant, al lui Lacordaire, dar pe care
şi-o va retrage la 10 februarie 1962.
În august 1862 iese de sub tipar volumul IV al antologiei lui Eugene
Crepet, Poetes francais, care va însera ”notiţele” scrise de Baudelaire în anul 1861. Precedând cele şapte poezii ale
lui Baudelaire incluse în antologie, apare şi „ notiţa” pe care i-o consacră acesta
lui Theophile Gautier. În anul 1863 ,
Baudelaire cedează editorului Hetzel
dreptul de publicare pentru „Les fleurs du mal” şi pentru Micile poeme în proză, Îi
apar sapte poeme în proză în „Revue nationale et etrangere” iar „Le Figaro” îi
publică eseul Le Peintre de la
Vie moderne.
În 1864 îi apar în „ Le Figaro” publică în
anul 1864 şase poeme în proză sub titlul „ Le
Spleen de Paris”.
În anul 1865, Baudelaire este omagiat de Stephane Mallarme, în L`artiste şi de Paul Verlaine, în L`art. În acelaş an apare al cincilea volum de E.A. Poe, intitulat Histoire grotesques et serieuses, în traducerea lui Baudelaire .
La jumătatea lunii martie 1866, în timp ce vizita biserica „Saint Loup
din Namur”, împreună cu Felicien Rops şi
Poulet - Malassis , Baudelaire are un atac apoplectic, urmat de
instalarea lentă a hemiplegiei drepte şi a afaziei totale, cu păstrarea intactă
a capacităţii de a înţelege...
După
internărea din Bruxelles, între 3 şi 19 aprilie 1866, revine la Paris, la 2
iulie şi este internat în clinica Chaillot unde este vizitat de Sainte - Beuve,
Maxime Du Camp, Theodore de Banville, Leconte de Lisle, Felix Nadar ş.a..
Decedează la 31 august 1867 , la numai
46 de ani şi este înmormântat în cimitirul Montparnasse.
Discursul liric al simbolistului Charles Pierre Baudelaire este structurat în
poeme, în general de scurt metraj şi redus areal , introvertit în incantaţii
eclatante magic armonizate cu mesaje încifrate într-un registru - sublimat de
imagini cu crome simple , generând senzaţii puternic tactile, specifice
curentului literar postmodernist iniţiat de acesta şi exprimat în creaţiile
sale adunate în unicul său volum de poeme „Les
fleurs du mal”.
Baudelaire a tradus în limba franceză opera poetului american Edgar
Allan Poe , arhitectul poemelor elegiace reuşite şi interesante: Corbul (...Nevermore), Anabell Lee, Cetatea din mare,Ulalume, Eldorado,
Helenei, Pentru Annie, Steaua serii , Clopotele şi a preluat din poezia şi proza acestuia, de scurt
metraj, accentele elegiace, viziunile misterioase halucinante, rigurozitatea
construcţiei compoziţionale, exprimările estetice în crome şi sonanţe lirice tulburătoare , de
inspiraţie byroniană , autonomia şi intuitivitatea artei ,evidente în poemele: Cititorului;
Giuvaerele; Masca, Imn frumuseţii; Părul; O călătorie în Cytera; Litaniile
Satanei şi , după
mine, cel mai semnificativ poem
psihologic, intitulat „ Un stârv”, amintind de corespondenţa cu poemul
lui Edgar Allan Poe „Anabell Lee”şi poemul lui Arthur Rimbaud „ Ofelia”...
Estetica poeticii baudelairiene , aşa cum aceasta este observată de
Gabriela Danţiş în volumul „ Scriitori străini”, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1981,
este „ afirmarea autonomiei artei, neîncrederea
în spontaneitatea inspiraţiei, accentuarea rolului intelectului la actul
creaţiei, cultul frumosului straniu... înţelegerea concret- umanului,
grotescului... a stăpâni prin analogie, simbol şi corespondenţe încifrate,
enigmele universului”.
„Les fleurs du mal”, apărut în anul
1857, exprimă condiţia umană a sufletelor disipate în fluviul destinului de la
viaţă la moarte , de conştiinţa trecerii cu pendulări existenţiale între
angelic şi demonic, reflectate cu succes
în cele şase cicluri, intitulate: Spleen et ideal ;
Tableaux parisiens; Le vin; Les fleurs du mal; Revolte şi La mort.
Baudelaire a fost un revoltat
permanent împotriva tiparelor şi
modelelor în artă şi literatură, cu înclinaţii spre solitudine, un contemplator
al frumuseţilor cosmosului, în reflectarea permanentă a acestuia ca o putere
misterioasă, favorabilă doar spiritelor malefice . A crescut intelectual sub
influenţa cinismului şi a satanismului, preluate din scrierile marchizului de
Sade şi ale marelui poet englez George Gordon Byron şi mereu interesat de abordările
teoretizate moderne ale structurilor poetice în poezia pură elaborată de E.A. Poe. Toate acestea propagate intens
într-un curent presimbolistic de nestăvilit în spaţiul literar francez, de
Teophile Gautier, Arthur Rimbaud, Paul -
Marie Verlaine şi de însuşi Baudelaire,
iar după acesta configurat în simbolismul postbaudelaireian, simbolizând
conţinutul fatalităţilor sumbre şi pasiunilor exarcebate încifrate, atitudini
promovate estetic în ermetismul expresiilor
literare cu accente de sarcasm , dinamică a vehemenţei, ironii spirituale,
sublim, patetism şi pesimism, tragic şi comic promovate literar în spaţiul
cultural francez, prin poeţii Jules Laforgue, poetul şi criticul literar Stephane
Mallarme - precursor al dadaismului şi futurismului, Remy de Gourmont, Gustave
Kahn, poetul şi criticul literar Paul-Ambrozie Valery ş.a., şi, în spaţiul literar paneuropean, amintind de
simbolismul românesc, prin George Bacovia,
simbolismul rus, prin poetul Vyacheslav Ivanovich Ivanov ş.a...
În evoluţia valorică a curentului
postmodenist în lirica modernă românească a sfârşitului de secol 20,
preocupaţi de cultivare eului liric, E.
Lovinescu ( Poezia simbolistă - Mişcarea modernistă rezultantă a
sincronismului; Nota diferenţială a simbolismului) şi „de rafinarea excesivă versului spre
degajarea unei muzicalităţi misterioase
şi învăluitoare” în estetica simbolistică contemporană...s-au impus cu
insistenţă: Mircea Ivănescu( Mopete şi ipotezele...), Ovidiu Genaru (Patimile
după Bacovia...), Mihai Ursache( Inel cu enigmă...), Emil Brumaru(Elegie...).Dan
Rotaru(Lacrima Laurei, Pastel floral...) , Horea Bădescu (Armură...), Mircea
Florin Şandru ( Obiceiuri, Mai vino...) ş.a....
Prin opera sa, Charles Baudelaire, să amintimm,
pe lângă ciclurile de poeme şi proza poetică (
Petits poemes en prose),
memorialistica ( Journaux intimes) şi corespondenţa sa , aşa cum avea
să sesizeze şi poetul francez, laureatul Premiului Nobel, Saint-John Perse, în reflexie axiologică, acesta se identifică, în urma descifrării misterelor
şi spiritelor fiinţei umane, un configurator al unui nou univers poetic, cel
care avea să revoluţioneze creaţia
lirică cu reverberaţii eufonice evidente, începând cu primele decenii ale
secolului 20, cu propagarea curentului literar al suprarealismului postmodern cu
contur artistic simbolistic, un mit al tropilor prin intimitate,
spiritualitate, culoare, aspiraţii spre infinit, valori literare care conduc, prin
valenţele lor estetice şi ideatice, la o anvergură de universalitate a
simbolismului şi postmodernismului în sanctuarul
artei versificaţiei.
Sibiu, 2013, Gheorghe
Apetroae -Sibiu
BIBLIOGRAFIE:
- Almosino, Eleonora, Danţiş, Gabriela, Pandele, Rodica, Scriitori
străini, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1981,
- Apetroae, Gheorghe, Depăşirea trecerii, Editura FIATLUX, Bucureşti,
2000;
- Apetroae, Gheorghe, Postmodernismul literar în opera scriitorului
Mircea Ivănescu, Blog personal, autorizat în anul 2009:
- Bacovia, George, Plumb, Jurnalul Naţional , Bucureşti, 2009;
- Baudelaire, Charles, Florile Răului, Editura Univers, Bucureşti,
1991,
- Ciorănescu, Alexandru, Principii de literatură comparată, Cartea
românească, 1997;
- Felea, Victor, Dialoguri despre poezie.... profil Bacovia,Editura
pentru literatură, 1965;
- Gautier, Theophilie, Portraits contemporains, Paris, G. Charpentier
et C-le, editeurs,1886; Histoire du romantisme, Paris, Biblioteheque
Charpentier,Eugene Fasquelle, editeur,1911;
- Iordan, Margareta, Genul liric, Editura tineretului, 1967;
- Ivanciu, Ioan, Fiinţă şi valkoare în gândirea filosofică a lui Louis Lavelle, Editura
Academiei Române, 1979;
- Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane,
vol.I,ediţa Eugen Simion, Editura Minerva, Bucureşti, 1973;
- Leviţchi, Leon,Tudor, Dorin, Antologie de poezie americană, Editura
Minerva, 1977;
Souvenirs romantiques, Libraire
Garnier freres, 1929;
- Manu, Emil, Sensuri moderne şi contemporane, Editura Eminescu,
Bucureşti, 1982;
- Manu, Emil, Arta poetică la români, Editura Ion Creangă, Bucureşti,
1979;
- Rimbaud, Arthur, Integrala poetică,Editura Eminescu,1992;Mavrodin,
Irina, Romanul poetic, Editura Univers, Bucureşti, 1977;
- Ruja, Alexandru, Valori lirice actuale, Editura Facla,1979;
- Rău, Aurel, Poeţi francezi,...Charles Baudelaire, Stephan Mallarme,
Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Jules Laforgue, Francis Jammes, Paul Claudel,
Paul Valery,, Guillaume Apollinaire, ... Editura Dacia Cluj-Napoca, 1987;
- Sârghie, Anca, Universitatea Alma Mater Sibiu, Lumina slovei
scrise, vol.X, V, lector univ. dr.Clementina Mihăilescu, Univ, „L. Blaga” din
Sibiu şi prof. Stela Pleşa, Proiecţii stilistice _ Interpretarea poeziilor lui
James Merrill şi Gheorghe Apetroae din perspectiva conotaţiilor lor metaforice.
