duminică, 25 decembrie 2011
Literatura, colind şi harismă, gheorghe apetroae sibiu
Colind
Gheorghe Apetroae Sibiu
Aici albite-s zilele, frumoase-n
datini
cât Vifleemu-n flori de
chiparos;
găsim eros în ASTRA
TRANSILVANĂ,
colind: urmaşii locului din
care-au fost …
Lumina cea mai caldă arde-n
candeli
cu clopoţei şi voci trandafirii;
prin tot regatul ASTREI paşte
Mielul:
credinţa cerului în stea la Beit-
Sahur …
Ne sunt frumoşi şi tot mai crişti
copiii:
brazi argintii pe-zăpezite bolţi …
cuvântul s-a împodobit cu sânge-cântec:
colind de serafimi la naşterea-n
Hristos.
„Foaia Poporului”, nr. 11 – 12, 1995
Harisma
Gheorghe Apetroae Sibiu
Pe sub bolţile aurite
cu zorii de lumină,
în Iisus să ajung,
cu smerenie păşesc
în glasul de crez
al clopotelor sfinte;
de graţie, mă închin
şi cerul slăvesc …
Duhul sfânt, pogorât
mă înalţă-n Treime
într-un miracol divin
de iubire, nestins;
reverberează-n altar
lumini inefabile, smulg din
glasul razelor
nemurire şi vis …
Din Pacea creştină
înfloreşte o inimă;
irump nădejdi
pentru o lume-n Isus
cu adevărul Crucii,
care se revarsă
lumină de stea
peste apus …
Prealargul albastru,
Mântuitorul coboară
Îndumnezeitul trup
celest prin Cuvânt;
mărturisesc crezul meu
în Isus, Mariei şi-o naştere-a
cerului
prin Ea, pe pământ …
„Foaia Poporului”, nr. 11 – 12, 1995
sâmbătă, 24 decembrie 2011
Literatura, regretul libertăţii, gheorghe apetroae sibiu
DOR DE VEŞNICII
Gheorghe Apetroae Sibiu
REGRETUL LIBERTĂŢII
- De mult, în circul facerii, din ne-nţeles, pe faţă,
reci zorii lor şi-i vor mai calzi prin legi, în cer ...
Cu olimpiene frunţi - pleşuve şi dohori de "Leşe",
Cu olimpiene frunţi - pleşuve şi dohori de "Leşe",
cu glas des-cânt, aleşii îşi declamă-n crez
să piară spiritul fratern...îl sfâşie în trunchiuri,
iar gândul liber îl adorm într-un fals cântec...
Îşi ard, în flăcări, Eul şi-l spală-n ape repezi...
fiorii razei pier în zbor prin norul cel stibin,
pe stâncă, ropot de sonate, demonice cohorte vin,
vărsând păcatul ruginiu, pe haturi ninse de lumini...
-Astrale, frunzele, le strânge-n patimi, vântul
iar de le-atingi sau le râvneşti, uşor şi-ascund
în giulgiul mântuirii şi-n iluzii, dorinţele târzii,
ispitele iubirilor fraterne ale inimilor în robii,
în ţipătul de şarpe, la drumuri largi în tâlhării...
clocotitoare spume, ofrande de-adevăr roşesc
în desfătări, apusul celor ce în razele lor zac
pe ne-ştiutul grind trec şi, sângerând pe plac
din inimile reci, bulboane-ncremenesc în cerc...
Într-un dezmierd al aripei de înger, fulguiesc
pe ţeasta ţării, seminţele-speranţe-n fluturi...
străfulgerând, lovind, iubind şi -acoperind în jur,
cum unei primăveri, viu cerul cel prins de azur,
E stea de trecere-n nădejdi cu zbor în re-vederi
şi clopotul cu limbă rece, de mulţi săraci în vreri,
cum trupul fără suflet în braţul ceţii groase strâns,
de criză-nvins, cu ochii la dezastru- nchişi...
Ei sunt săraci şi-n inimile ne-putinţei gem :
îşi dau prihana-cristele iubiri şi tac în somnul lung,
sporind puterea în plimbări prelungi prin legi
cu ucigaşe vâlvătăi, frământ cu glasul lătrător,
regretul libertăţii - lipsa de principii îl zidesc
mereu şi primenesc misterul, pustiind lumina...
Dar o să vină, El, Luceafăr,Ea, Lună-n cer,
treziţi din somnul greu, învăluiţi de flăcări sfinte
înbobocind în flori de crin solarele lor buze:
Potop de lacrimi la un duh regal , în schimb,
şi-ai apăra şi a-i sluji, în arme, tronul din exil,
cu izul de pucioasă-a milei, candela lui stinsă...
să ningă cu lumină în ferestre ceruri, le deschid
călugării din schit, ce plâng, pâine, cerşind ,
în vrăjmaşii, câştigul muncii din banala milă...
Şi gem sub flacări sus şi în ravagii marii,
petrec în răsăririle cu slava lor, spre a nu fi
flori şi copii, a lumina, ci doar bătrâni cuminţi,
toţi terfeliţi de cei simţiţi puternicii de sus,
cei care grijă n-au de cei îndureraţi şi mulţi ...
vorbindu-le de sine în pustiu, vieţii, de tăcere…
că ceasul adormirii lor e-n năluciri rebele,
să tremure, le-nfing adânc în nimicirea vieţii
în deşteptarea care curge-n libertatea ceţii !...
Pe veşnicie-s carii, iar viermi războinici se tocmesc
cucernici şi smeriţi, pe stârvuri, devorând poeţii ...
