Literatura, Revederea din zori, G.A.S.

 

SCRIINDU- ŢI  ZODIA  PE  UN  RAC

 Gheorghe Apetroae Sibiu

 

Din acel iulie, îți  tot despletești

razele crustacee - cărarea platonică,

scriindu-ţi zodia pe un rac...

iubești  taciturn  privirea cerului,

vindecându-ți  vecia plăcerii...

din iulie, dezveți  zborul dinăuntru

și-l admiri, ascultându-l în izvoare,

buiecind în  împărăţia  condorilor...

Te-ncearcă, îngerul zenit din iulie,

cântându-ţi din acelaşi cântec:

neînceputul, spre a-l slăvi cu dor ...

Sol al iubirilor, în culori malachii,

strălucești mileric stelar, la Suseni,

topind, de atunci, zilnic, zăpezile

de  pe  abisul  adamitic  al  bolții,

unduind neliniştile, cu vii  bucurii

ce înfloresc din troienite zăpezi,

cugetul vernal, spre beții astrale,

zambilele primăverii din acel iulie...

Simți măsura  necuprinsului amor

din care își desflorau  liliecii,în zefir,

balsamul virgin al  primăverii tale...

Pe  văile lungi, cânți și acum tropare

cu răstoacele alunii și  smaralde...

De atunci, îți  podesc florile mamei

din grădina sfântă a casei , cărarea

de întoarcere, depășirea trecerii

pe roze albe şi roşii, neuitările roze

în verdurile astrofilii și  în glastre,

fragede cum fragii copili ai verității

adunaţi  din tăpşanul zărilor, în lunci,

batjocorind  dogma Marelui Cuvânt,

astrul mustea adevăr din fiecare  gând  ,

tristeţile, învoindu-le cu ale stelei-

fecioara ce- o admiri și iubești,

Zodia  racului, de acum și atunci...

 

 

 

Literatura, Sensuri, G.A.S.

1. Sensuri/
N- o să las zeii sa fulgere în beţii de stele/ nevăzutele.../ templele nezidite, peste tot le-am deschis... /Veniţi, dar cu zorile de crini, pulberi /de oricând,/înc[ neiubite, /să creşteţi zambilele cu miresme de aştri, /de roua clipelor, înlăcrimate,/ veniţi!... G.A.S.

Literatura,Altă întoarcere, Gheorghe Apetroae Sibiu

REVEDEREA  DIN  ZORI

 

 

ALTĂ  ÎNTOARCERE

 

Te mângâie-n  vorbiri, /

cum brizele seninul,/

cu-vintele care le  rupi/

la-atingerea de filă/

în frăgezimi de aripi /

cu inocență-n zbor,/

vii raze  ce-nfloresc /

privirea rece-a Lunei

și semne-n fluturi  care râd /

de cristică  lumină/..../ 

 

zăpezile în flăcări hyacinte /

ce-și topesc/

prin inima-ţi vernală ,/

în sfântul tău  altar/

copilăria, într-un cer /

 cu  crinii ce-i culegi/

buchete de  reci  graţii /

 fidele, să  le crești /

mai mari trăirile, în degete/

 ce râd pe alt clavir.../.../

 

și-acum  ucizi cu irişii /

cei  verzi,  zglobii,/

sonanțele-n  arcușul vesel /

plin de insomnii/

de cântători treziţi /

sub streaşini alunii,/

cu faţa norilor, un  tunet  blues/

în  grisul  vremii,/

lazurul  adâncit tremol/

într-o revoltă-a  ierbii!…/.../

 

Că  zarzări înfloriți în cris/

în primăvara-ți  plâng/

cu fluorini ninsori /

pe umerii  tăi  goi,/

prelinse lacrimile reci /

din obosite  gene/

de farmec, adâncind/

altarul cer de  stele,

izvoarele-ţi  zorind  /

spre  noi  copilării …/.../

 

pe uncovor de frunze ruginii ,/

 pe el, din  infinit,/

acolo  stele  vin, /

 ca să le mângâi  zborul /

din limite, să poți rodi /

copile alte  bucurii,/

în trecere  la  ne-nceput,/

luminilor cântând

amorul,  ce-l  renaști, /

 un soare de aprilie....

 

Gheorghe Apetroae  Sibiu

 

Literatura, Dincolo de haos, G.A.S.

DINCOLO  DE  HAOS

Azvârle, mari, licornul, copitele
de aramă, lovind ritmic în coapsele
cerului acoperit de grele lespezi-
în pavajul frumuseții copilăriei...
stea cu stea, într- una se adună
în Valea Mare, speranțe-și prăvală
vidul valsându-l cu unite energii...
să mistui jarul unei singure inimi,
ascuns între marii cardinali, tăcut
legat, sprijinit ești de ultima grație…
Nelegiuit, nemilos, ai mişcat strâns
nemişcatul imensei perdele-n neliniști
șă poți descrie misterul Ofeliei,
picior de picior între picioare-i arunci
dincolo de haos, săltând banalul...
Te-ai învoit să-i rămâi neobosit,
veșnicit lângă primele cuvinte,
ușor să-ţi aminteşti de nurii sfinţiți-
deşertul neodihnit, înlăuntru simțit,
de el să te apropii să-i strângi speranța
unui cer în crisoberil...de fulgere..
în armonia ei aproape de îngeri,
în acelaşi zbor, în multă credinţă,
contopind în cântec infinitul de astre…
...și azi, stea cu stea, dincolo de haos
în aplecări și dezveliri, se adună,
în piruete de veșnicii, să-ți rămână...

Literatura, Păşind lumina lor, G.A.-S.

3. PĂŞIND LUMINA LOR
Dar, în Olimp, nu ştii că e Palas- Atena ?
Era pe când curgeau solar
sudorile cu iz de mosc
pe-alama feţelor agreste,
când ochii pietrei reci
în ametist deschişi
de cer aprinşi,
te desfătau în large arcuiri
de pe cărunte creste...
... cu fagii pe obârşii
de vânturi retezaţi,
zăceai în uluciri

şi-n lunge prăvăliri
în adânciri sub Cruce…

Erai acolo unde marii zei
pe codrii împăraţi
îţi cuvântau cu simţ ales
din înfoşnirea frunzei...
izvoarele-ţi cântau
din pajiştile în tăcere
cu glas de ne-nceputuri
şi-n înroiri de fluturi
în patul Proserpinei
te-nvăluiau culorile rebele…
ca un copil, sărind
pârleazul vechi în largă şa,
te primeneau cybilic
şi înfloreai însângerând o stea ....

Şi hoinăreai, aşa, rupând
din clipe duhurile sfinte...
păşind ușor lumina lor
le bătuceai pe grui
stelarele lor trepte...

în firea unei lumi
cu - obârşii tăinuite
în flăcările îngerii
le răscoleai nelinişti
pe abisale vetre !….

Literatura, Un alt joc, Gheorghe Apetroae Sibiu

GHEORGHE APETROAE – „FULGERÂND TĂCEREA”

UN ALT JOC -

cu Silvia Goteanschii,

cea mult inspirată de ideatica panteistică a poeziei
şi eseisticii scriitorului Gheorghe Apetroae Sibiu,
expusă regretabil în majoritatea poemelor sale
din volumul de versuri ”Minunea va veni mai târziu”.

Volumul a apărut în anul 2011, sub redacţia lui Daniel Corbu, la editura FEED BALK

PRECIZARE:
Tranzitarea ideatică prin pegasul
spaţiilor pro-literamin lapidarium
nu ne consacră
devenirea, nu ne acordă valenţe
literare
genuine, nu ne identifică şi nu ne
configurează
structural- axiologic, o paternitate,...
nu ne dimensionează persona ,...
ne induc doar falacios în derizoriu ,
iar principiul asertat de acest titlu
observator nu are corespondenţă cu acest
text , expus mai jos... aleatoriu...

- ...în paşi de dans nebun
baţi lesne ne-nceputuri!..

pe adâncul lor petreci

şi-n gândul lor te plimbi,

rostogolind verzi lacrimi

pe jumătăţi de scuturi,

iar pe clavir reci luturi -

trăiri de viu Cu-vânt...

Zâmbet de stea , fiinţei,
izvoare reci îi curgi,

întinerind, în ea, albastre ,

lungi, văile-i adânci -
...când stelele -ţi supuse,
ce-ţi zac şi - acum

ascunse în stânci andaluzite,

la-mbrăţişări cu cerul ,

le mai iubeşti pe lunci!...

Le porţi în crini cu norii,
pe buze le săruţi,

... din aripă de stea, curgi

fluture - n câmpii...

prin gândul din nisip

îţi plimbi lesne fiorii,

la rouă, clipa-i sorbi,

zburând spre alte lumi!..

.
....................................

Cu vlaga unei flăcări

aprins în lănţuire-i

te întâlneşti în ea

şi - n liliacul încă ne-nflorit !!...
în mariaj cu cerul, sfânt

Sinei Ne - nceputul ,
în jarul lui de cuget,

adâncul i-l cuprinzi.....

- Da!.. Cu un joc nebun, privirii,

ţi-e gândul simţ Unirii
l-atingere, în flăcări,

s-o- nalţi în prăbuşire

spre - a ccepta în satisfacţii

ne - dreapta despărţire ...

...când ne - nceputurile-şi vor

...tot altă întâlnire !? ...

Pentru acest nous, să reţinem vorba filosofului:
Cel mai înţelept e timpul, căci el descoperă toate",
Diogenes Laertios, " Despre vieţile şi doctriunele filosofilor",
Editura Polirom, Iaşi, 1997, pag.72, 73...

Susenii Boroaiei - Suceava,

 

Literatura, Revederea duin zori, Gheorghe Apetroae Sibiu

 REVEDEREA  DIN  ZORI

 

 . FANTASMELE  COPILĂRIEI/

 La Altarul copilăriei, întors, cânţi bucurii/

cerului, cum şi atunci, de alții neînţeles,/
priceasne lungi cu glasuri de  izvoare/
- În „Ele” ademeneai inima caldă a stelelor,/
pe care le coborai din cinabrul bolţilor,/
pe lunci, păstorindu-le printre " mălini," /
ca un Cirene, turma-n plutire din vreme,/
ajunsă, în trecere  pe un tremur în semne /
și buciumi ecoul undelor vii din  lumini,/
stâncilor , la aceeaşi strâmtă trecătoare.../

În acelaș altar, luceferii palizi   mângâiaţi /

de irișii tăi, în aceeaşi  atingere, sângele/
le mai ţâşnește  imnic  din havuzele  zării.../
întronându-ţi în ei  dragostea de zbor,/
o celestă împreună prelungă plimbare /
cântec ritmic de dor pentru iubirile astrale,/
solarele  lumini  în  lințoliu de ninsoare/
şi dans celest în rod din  rodul  gliei,/
din ce i-ai dat,  să nu îi ceri , copilăriei..../

Zăpezile topite-n  flăcările tale le petreci/

prin inima-ţi vernală,  acum la vechi altar/
copilăria-n cer  şi - n crinii ce-i culegi/
buchete de  reci graţii fidele, să le crești/
mai mari trăirile , azi, altor  insomnii…/
că și acum  ucizi cu irişi  verzi, zglobii, /
sirene cântătoare pe-amurguri  alunii:/
prelinse lacrimi  reci din obosite  gene/
pe faţa norilor în cerul  blues al vremii/,
la semn lazur- cian , de o revoltă-a serii!… /

Te mângâie-n  vorbire, cum briza în senin,/

iar semnele citite  cu multa lor  lumină  /
cu-vinte se mai rup, la-atingerea de filă!… /
și când, din zăpezirea ce o mistui greu, /
și-n ardere-nfloreşti privirea rece-a Lunei.../
când zarzări, în noi primăveri, mai plâng/
cu florile-n ninsori  pe umerii lăsați și goi,/
de o nelimită-n rodiri , te bucuri şi acum,/

Că stele altele le mângâi în zborul lin al zilei/

în farmece- adâncind  altarul cerului în tine,/
izvoare ce-ţi zoresc fantasmele copilăriei ,/
dorința cerbului  sălbatic, în răceala Undrei!…

Literatura, ... între îngeri, Gheorghe Apetroae Sibiu

I II.    DESPRE  TRECERE

În viscoliri,în simţiri , între îngeri…

 

Există nemuriri , nemargini,/

pretutindeni sentimente …/

exemplul este al Ofeliei, jurând /

dăruire universului Hamlet,/

în trăiri împreună  rămași,/

călători în dragoste, singuri…/

există  și universul Orfeu,/

etern în viață cu ființă cântată/

altă sonată, pentru tot alt cer/

iubirea pentru El, înflorind ,/

fără  Euridice, alțil  crini…/

în tremurul  Lor grav creștea /

dorința pentru  o  altă stea,/

pudoarea în  fiorii Mimozei.../

Chiar și tu, răscolitore de duh,/

și pe  El - suflet de cer, șarpe,/

l-ai mușcat, coborând în armonii /

de cuvinte, etern călătoare,/

neobosită, în îngeri,Treimea…/

credința Lunii , a afla judecata/

munții cerului, ochii tăi i-au trecut, /

stăpânind culori de  lumini,/

...să renaști din apolinic amor… /

Acum, în solitudine,  pământ/

din suferință , cobori pe apus,  /

înalțând  templul dragostei.../

-ștergi azurul din icoana ochilor../. 

 din ce ți-a cerut și i-ai dat,/

ce i-a rămas, nu-i este de- ajuns.../

-  Lași Totul în viață, când urci /

pe bolți Cuvânt și causa sui/

extinzi  neînceputul de treci/

ca să petreci tot cu  alt cer,/

prezentul Lui nu - ți  ajunge –/

poetic fior în dans de vals- /

for  ever…în neliniști firești/

în  Totul, legați , rămânând /

unul - altuia,  împreună sfințiți,/

 în legături adânci și întregi ,/

fără cedări ,renunț și plângeri.../

Liberi în iubire și aprinse patimi /

ridicați din neamul flăcării roze/

treceți din ”vârful cu dor”, coborând/

cum din crug neguri în gând,/

pe poarta serii crucii de drum/

în crepusculul cel  fluorin /

adunate  siderale în curgeri,/

plăceri în carnalice frângeri .../

în viscoliri,în simţiri ,în mângâieri,/

între îngeri…

 

Literatura, Temple în flăcări, Gheorghe Apetroae Sibiu

 

. III.  TEMPLE  ÎN  FLĂCĂRI

 

 

 

. III. TEMPLE ÎN FLĂCĂRI - DESPRE TRECERE

Singuri, acum, în veșnicii, împreună…

În Ea, cerul din cerul lui îi plimba

în desmăţu-i dionisiac, fluorina Lilith

grei norii gri cu excrescențe travertine…

El îi stropea circulară întinderea-

imensul turcoaz din ochii albaştri realgari

ce vedeau isteria cuvintelor calde

din adâncul facerii: vorbe mari

în cartea libertății caste, arbore

din începutul de identitate în credință,

nădejde și în dragoste… O flacără este

și o lumină undeva, configurată în tot,

altcineva acolo, unde imensul simţirilor

îi mistuie uitarea albastră ,creşterea solară...

În expiraţie şi cu risipă, deopotrivă,

segregă lumină, în El, Ea, întregul

în scene de rit, pe peretele peșterii…

-Înţelegeau şi asta, cu cât, ocolind nemărginirea

sacră-n adâncul ei, înverzindu-și trecerea,

în despărțire, în tot, mai singuri, amintiri,

în veșnicii, cu dorul rămân împreună…

 

 

Literatura, Temple în flăcări, Gheorghe Apetroae Sibiu

I. DESPRE TRECERE
III. TEMPLE ÎN FLĂCĂRI .
I. DESPRE TRECERE


Absenţi, în flăcări mai aproape
de umbre, ei sunt…
între albastrul şi verdele mării,
acolo era ea
dusă de valuri cristice,
îi cânta
Lui Sirena și, într-un zbor pe abis,
sonata astrelor…
şi nu-i descoperea,
și nu-i scotea din fire misterul
neînceperii…
Cu privirile-i sfinte de rugă în temple
de sub înalte, înzăpezite arcade,
în risipire, presărând cuvintele grații
slobode gânduri , alese
din umbrele inverse
erau purtate
de imensele-i gene galbene
căzute din pleoapele suferinței
vii, gândurile resemnării
inverse-n meristeme, înrourând
în carnalică siderală metafizică:
trecerea trecerii,


în iubire absenţi, în flăcări mai aproape
de umbre, ei sunt…