luni, 23 ianuarie 2017

Literatura: Mărturii... Gheorghe Apetroae, Sibiu

MĂRTURII DESPRE UNIRE Gheorghe Apetroae, Sibiu Patriei, istoria, cupolă de rubin, e un cântec de arbore întins peste neam...! E pajura ce-i poartă în aripi izvoarele în culorile de sânge, pâine şi cer; e cântecul de dor al trezitelor zări din Cartea Unirii...! Printre genele zorilor săgeată cerul arc- trunchiul de Eroi din rădăcini, intins- arcul noii generaţii…! Trandafirii cresc temple din sângele ţărânei, scut şi simbol: Limba şi neamul, marea şi cerul – stau mărturii de safire Poporului Român, Erou! G.A.S.

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Literatura: Aniversar, Eminescu, G.A.S.

EL, EMINESCU de Gheorghe Apetroae Sibiu Când pe harfele de unde stele cad şi se aprind orgi selenice pe lucii, valuri risipte-n grind, ... El, ecouri între clipe, le ascultă-n infinit!… Din grădinile de aur , îi culege Lunii, crini, să-i păstreze-n templul firii - candelabre de rubin: arc de cer, în El, lumina celei mai pure lumini !… Fruntea... boltă peste veacuri, o înclină visător, să-şi revadă-n codri lacul, strălucirea în izvor!… Pe azure văi de cuget, cu ochi negri, lini, coboară El, Luceafăr al iubirii, printre nuferi să răsară!... Cu Luna se plimbă-n trestii, iar din cornul ei de- argint îşi desfată nemurirea, dă luminii dor şi gând! … Teii, încărcaţi de floare, ning miresmele de-amor, El... luceşte-n rostul lumii, spre trecut şi viitor!… G.A.S. Revista „Foaia Poporului”,ASTRA, nr. 6, ianuarie, 1993

joi, 12 ianuarie 2017

Literatura:Apus cu cerb, Gheorghe Apetroae, Sibiu

APUS CU CERB Gheorghe Apetroae Sibiu:
 
În largul poienii din pădurea albastră,/
 la izvoarele serii colorate de toamnă/
cerbul, plin de trufie, în inima turmei-/
 arcaş dibaci al coroanei tenebre,/
adulmecă bolta, suflarea şi-aprinde,/
 săgeată cu vârful de sceptru s-aruncă,/
ia stelele-n coarne şi cerul la fugă.../
 toţi arborii vremii îi vreamătă-n vene!/

 De vânt, mânaţi flămânzi înspre creste,/
cânii Proserpinei îl scot din turmă,/
 colţii-raze-i înfing în coapsele-i albe,/
 gambele-i sfâşie.../
stele în salbe, copitele-i scapără.../
 sângele serii îi curge de sub chişiţa neagră/
şi cu ultima spasmă din ultimul muget/
 astrul alunecă sub stei răpus, printre ciute,/
 un cutremur în apus, sub stânci andaluze.../

 Departe rămase, din vreme trezite,/
de urletul apelor însângerate de seară/
 ciutele-şi sorb vreri din izvoarele nopţii/
 şi-mbătate de vise pe pajiştea luminii/
 în mersul bolţii pasc zorii veciei -/
flăcări de sânge dianic aprinse!/
 ... cu centaurii nopţii petrec cerbu-n uitare/
şi-n valuri de raze, împreună se scaldă!/

 E nuntă-n tot cerul sub un văl de uimire/
 şi un rai de placer e poiana albastră-a luminii…