Literatura: Mărturii... Gheorghe Apetroae, Sibiu

MĂRTURII DESPRE UNIRE Gheorghe Apetroae, Sibiu Patriei, istoria, cupolă de rubin, e un cântec de arbore întins peste neam...! E pajura ce-i poartă în aripi izvoarele în culorile de sânge, pâine şi cer; e cântecul de dor al trezitelor zări din Cartea Unirii...! Printre genele zorilor săgeată cerul arc- trunchiul de Eroi din rădăcini, intins- arcul noii generaţii…! Trandafirii cresc temple din sângele ţărânei, scut şi simbol: Limba şi neamul, marea şi cerul – stau mărturii de safire Poporului Român, Erou! G.A.S.

Literatura: Aniversar, Eminescu, G.A.S.

EL, EMINESCU de Gheorghe Apetroae Sibiu Când pe harfele de unde stele cad şi se aprind orgi selenice pe lucii, valuri risipte-n grind, ... El, ecouri între clipe, le ascultă-n infinit!… Din grădinile de aur , îi culege Lunii, crini, să-i păstreze-n templul firii - candelabre de rubin: arc de cer, în El, lumina celei mai pure lumini !… Fruntea... boltă peste veacuri, o înclină visător, să-şi revadă-n codri lacul, strălucirea în izvor!… Pe azure văi de cuget, cu ochi negri, lini, coboară El, Luceafăr al iubirii, printre nuferi să răsară!... Cu Luna se plimbă-n trestii, iar din cornul ei de- argint îşi desfată nemurirea, dă luminii dor şi gând! … Teii, încărcaţi de floare, ning miresmele de-amor, El... luceşte-n rostul lumii, spre trecut şi viitor!… G.A.S. Revista „Foaia Poporului”,ASTRA, nr. 6, ianuarie, 1993

Literatura:Apus cu cerb, Gheorghe Apetroae, Sibiu

APUS CU CERB

Autor: Gheorghe Apetroae Sibiu:

*

În largul poienii din pădurea albastră,

 la izvoarele serii colorate de toamnă
cerbul, plin de trufie și în inima turmei-
un arcaş dibaci al coroanei tenebre,
adulmecă bolta, suflarea şi-aprinde,
 săgeată cu vârful de sceptru s-aruncă,
ia stelele-n coarne şi cerul la fugă...
  Toţi arborii vremii îi vreamătă-n vene...!

* 

De vânt, mânaţi flămânzi înspre creste,
cânii Proserpinei îl aleargă și scot din turmă,
 colţii-raze îi înfing în coapsele-i albe,
 gambele-i sfâşie...
Stele în salbe, copitele-i scapără...
  Sângele serii îi curge de sub chişiţa neagră
şi cu ultima spasmă din ultimul muget
 astrul alunecă sub stei răpus, printre ciute-,
  E cutremur în apus, sub stânci andaluze...!

*

 Departe rămase, din vreme trezite,
de urletul apelor însângerate de seară,
 ciutele-şi sorb vrerile din izvoarele nopţii
 şi, îmbătate de vise, pe pajiştea luminii,
 în mersul bolţii, pasc zorii veciei -
flăcări de sânge dianic aprinse...!
 ... cu centaurii nopţii petrec cerbu-n uitare
şi-n valuri de raze, împreună se scaldă!

* 

E nuntă în tot cerul sub un văl de uimire
 şi e un rai de placeri poiana albastră-a luminii…!