luni, 23 ianuarie 2017

Literatura: Mărturii... Gheorghe Apetroae, Sibiu

MĂRTURII DESPRE UNIRE Gheorghe Apetroae, Sibiu Patriei, istoria, cupolă de rubin, e un cântec de arbore întins peste neam...! E pajura ce-i poartă în aripi izvoarele în culorile de sânge, pâine şi cer; e cântecul de dor al trezitelor zări din Cartea Unirii...! Printre genele zorilor săgeată cerul arc- trunchiul de Eroi din rădăcini, intins- arcul noii generaţii…! Trandafirii cresc temple din sângele ţărânei, scut şi simbol: Limba şi neamul, marea şi cerul – stau mărturii de safire Poporului Român, Erou! G.A.S.

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Literatura: Aniversar, Eminescu, G.A.S.

EL, EMINESCU de Gheorghe Apetroae Sibiu Când pe harfele de unde stele cad şi se aprind orgi selenice pe lucii, valuri risipte-n grind, ... El, ecouri între clipe, le ascultă-n infinit!… Din grădinile de aur , îi culege Lunii, crini, să-i păstreze-n templul firii - candelabre de rubin: arc de cer, în El, lumina celei mai pure lumini !… Fruntea... boltă peste veacuri, o înclină visător, să-şi revadă-n codri lacul, strălucirea în izvor!… Pe azure văi de cuget, cu ochi negri, lini, coboară El, Luceafăr al iubirii, printre nuferi să răsară!... Cu Luna se plimbă-n trestii, iar din cornul ei de- argint îşi desfată nemurirea, dă luminii dor şi gând! … Teii, încărcaţi de floare, ning miresmele de-amor, El... luceşte-n rostul lumii, spre trecut şi viitor!… G.A.S. Revista „Foaia Poporului”,ASTRA, nr. 6, ianuarie, 1993

joi, 12 ianuarie 2017

Literatura:Apus cu cerb, Gheorghe Apetroae, Sibiu

APUS CU CERB Gheorghe Apetroae Sibiu În largul poienii din pădurea albastră,/ la izvoarele serii colorate de toamnă/ cerbul, plin de trufie, în inima turmei-/ arcaş dibaci al coroanei tenebre,/ adulmecă bolta, suflarea şi-aprinde,/ săgeată cu vârful de sceptru s-aruncă,/ ia stelele-n coarne şi cerul la fugă.../ toţi arborii vremii îi vreamătă-n vene!/ De vânt, mânaţi flămânzi înspre creste,/ cânii Proserpinei îl scot din turmă,/ colţii-raze-i înfing în coapsele-i albe,/ gambele-i sfâşie.../ stele în salbe, copitele-i scapără.../ sângele serii îi curge de sub chişiţa neagră/ şi cu ultima spasmă din ultimul muget/ astrul alunecă sub stei răpus, printre ciute,/ şi cade-n cutremur sub stânci andaluze.../ Departe rămase, din vreme trezite,/ de urletul apelor însângerate de seară/ ciutele-şi sorb vreri din izvoarele nopţii/ şi-mbătate de vise pe pajiştea luminii/ în mersul bolţii pasc zorii veciei -/ flăcări de sânge dianic aprinse!/ ... cu centaurii nopţii petrec cerbu-n uitare/ şi-n valuri de raze, împreună se scaldă!/ E nuntă-n tot cerul sub un văl de uimire/ şi un rai de placer e poiana albastră-a luminii…