ROMÂNUL PATRIOT ARDELEAN AVRAM IANCUL
Notă biografică și poem, de Gheorghe APETROAE
AVRAM IANCUL, o personalitate europeană, de naționalitate română, cu cetățenie austriacă și religie ortodoxă, s-a născut în anul 1824 în Munții Apuseni, la Vidra de Sus, în satul de reședință al comunei, azi cu același nume, din județul Alba, din Transilvania, într-o familie de țărani de moți înstăriți. Cel dintâi strămoș cunoscut al lui Avram Iancul a fost Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea, el, fiind fratele lui HOREA și bunicul lui Avram IANCUL. Preotul Gheorghe Iancu (decedat înainte de 1812) a avut șapte copii, dintre care unul dintre copii, ALISANDRU a fost tatăl viitorului erou pașoptist român, Avram IANCUL. Primii ani de scoală, Avram Iancul i-a urmat la Vidra şi Câmpeni, clasele elementare la Abrud, gimnaziul inferior la Zlatna, iar cursul superior şi Facultatea de Drept la Cluj. A terminat cu eminență Facultatea de Drept, în anul 1845 și s-a pregătit în meseria de avocat, a cărei atestare a primit-o în anul 1848. A fost un avocat transilvănean recunoscut și un revoluționar român pașoptist care în preajma izbucnirii revoluţiei de la 1848, făcea parte din elita intelectulităţii românesti transilvanene, un segment social român evident, care lupta pentru emancipare socială şi naţională. Iubirea faţă de neam şi ţară, îl fac să-şi exprime dezacordul fată de moţiunea votată la 15 martie 1848, la Budapesta, care era potrivnică poporului român majoritar din Transilvania şi care prevedea unirea forţată a acestei provincii dacice, Transilvania, cu Ungaria. Militant pentru desfiinţarea iobăgiei din Transilvania şi pentru respectarea libertăţilor naţionale ale românilor s-a implicat în activitatea politică și militară în anii 1848-1849 și a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania.
Avram Iancul a fost unul dintre initiatorii şi organizatorii adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15 – 17 mai şi 15 – 23 septembrie 1848 și conducătorul de fapt al Țării Moților, în anul 1849. A comandat armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.
A decedat la 10 septembrie 1872, la Baia de Criș, Hunedoara, România și a fost îngropat în cimitirul de la Țebea, potrivit dorinței sale, lângă gorunul lui Horea, care îl străjuiește și astăzi.
În urma uneia dintre numeroasele manifestări culturale ale ASTREI rediviva, care a avut loc la Țebea și la care am participat, cu calitatea de inițiator, membru activ și fondator, desfășurată pe locul unde tribunul Avram Iancul odihnește sub gorunul bătrân al lui Horea, străjuit de tunul libertății, într-o permanentă veghe la neam și la țară, sub impresia acestui eveniment cultural de anvergură națională și impresionat de marele său spirit patriotic, am încercat să-l imortalizez pe acest mare și nobil român, Avram Iancul, în poemul:
”DORUL DE IANCUL”
autor: Gheorghe APETROAE d.l.B.
*
De dor de Iancul-al lor crai,
răsar din drept la Ţebea moţii!
Îşi leapădă calvarul
şi-l freamătă-n gorun,
să le coboare magul,
în retrezire, cerul
cu Vidra în cunună
şi Apusenii brâu…!
*
Sfânt, magul libertăţii
şi soarele dreptăţii,
se înalţă Iancul printre astre,
mai falnic, mai august…!
Durerea să le-o curme,
El se revarsă-n zorii
împărtăşiţi cu Horea,
sub roata altei lumi…!
*
Furtuni, ca să le-nfrunte,
El se-mpleteşte-n ramul
gorunului din Ţebea,
cu freamătul român...!
Din Mureş le cuvântă,
din Arieş, le cântă
pe undele soboare
de harfe îngereşti…!
*
Că-s ocrotiţi de Thetis,
mărturiseşte mereu Crişul
cu malul drept în Tisa
şi malul stâng în Nistrul...
O mamă-sfântă, ROMÂNIA,
i-a botezat şi-n Jii...!
La Ţebea-nalt gorunul,
le stăruie de veci zenitul!
*
În templul Judecăţii,
din tronul dreptei legi
le porunceşte Iancul,
îi vredniceşte sfântul,
să-şi neclintească locul,
și, împlinindu-i gândul,
pe Apuseni, pe Alba,
va străluci Crai Nou…!
*
Pe drumul sfânt al Vidrei,
înconjurați, seraphic,
îi însoţeşte Iancul
și-n munți, și-n cer şi-n fii…!
Să le aline dorul,
El le-mplineşte visul…!
- Se creşte-n cer gorunul
şi se preschimbă-n scuturi
cu chip de moţi, Ardealul
iubit de Dumnezeu...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu