Literatura, Temple în flăcări, Încercări, Gheorghe Apetroae Sibiu

III. TEMPLE ÎN FLĂCĂRI

11. ÎNCERCĂRI

Iar de-ncolţesc din cer priviri
şi-n vraja lor uşor te prinzi,
în totul lungi cărări deschizi
luminii celor care vin
mari flăcări de simţiri în temple,
cântate de un cor de îngeri…

Poţi tu să le ucizi vreo rază,
s- alungi din rugul celestin
cumplitul său frumos cuprins -
fluidul cald al clipei vis
croită sacră din cu-vinte !?...

-Nu ! Cu vulcanicul tumult,
pe - obârşii de - amintiri căzut
ai chipul fraged şi-nflorit…
Te-ador, te vreau din nou levit
slujbaş onest în rost divin:
balsamul crinului re - nins!…
să lupţi, să urci în necăzut
la locurile ce-ţi devin…
înveţi din mari tăceri, rostirea…

Vorbindu-le, îi scoţi din fire
pe cei năuci cu dor de zbor,
sfidând magnetica –ţi simţire,
să urce-n crug cu aripi rupte
pe zări ,ce le tot lepezi zilei…

În lungi cătări se prind, revin
şi-n triste contemplaţii ard...
Tu le-nţelegi pe rând, ecoul
neliniştilor mari, stelare morţii…
Acolo te desplâng , te iartă
şi-ntru neştire, îţi ceri graţii!
Tu lupţi în necăzut şi cazi
la rugă-n vreri, în templul vieţii,
în rangul celor sfinţi în glas…