DEPĂȘIREA TRECERII
ANOTIMP
Străini,
cu ochii cenușii
și
buzele albe
sărută
rece
cea mai
scurtă zi-
cea mai
lungă noapte
în
trecere…
pe
marea crinilor
fără
sirene
gaița
neliniștii
trezește
verbele
din
Odisee;
din
tăria timpului
soarbe
nejustificat
repaosul…!
Cu
soarele zâmbet,
Venera
admiră
pe
trupul de grâu
borangicul…
Gheorghe Apetroae, Sibiu
”Interferențe literare”, nr.2, 1997
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu