HARISMA INVIERII - DESPRE SFINȚENIA CREZULUI CRISTIC
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Pe sub bolțile aurite, cu lacrimi șiroite
și cu sângele simțirilor din adevăr înhăruite,
la Iisus să ajungi, cu smerenie păşești
în glasul de crez al clopotelor sfinte...
… de graţie, te închini şi Cerul slăvești...!
Duhul în Duh pogorât, te înalţă în Treime
la izvorul vieții, iubirii de semeni, nestins!
În altare reverberează lumini inefabile,
smulg din glasul razelor o nemurire Cristă,
sfințenia, iubirea, sufletele reci din vis…!
În Pacea Creştină înfloresc sincere inimi
și plutesc serafice în alaiul celest de trăiri
cu adevărul Crucii, revărsat cu slava
razelor sfinte peste un întunecat Apus...!
Se irump nădejdi de frăție pentru o Lume în Iisus...!
Prealargul albastru, Mântuitorul îl coboară
în flăcări sacre de stele, cu duhul lor înhăruit,
în- Dumnezeit în trup și celest prin Cuvânt...!
- Tu îți mărturişeşti crezul în Iisus, Mariei
și o Renaştere a Cerului, prin Ea, pe pământ...!
Cât ești întru Isus și-n al luminii adevăr cuprins,
fii fericit, altar de crez devii, și redeschis iubirii,
la Ne-nceput ești ne-nceput și re-nviat în Crist,
Măicuții Lui îi porți ceva din îndumnezeire:
sfințenia de cristic duh în trupul veșniciei...!
(G. Ap.,20)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu