literatura, dorinţă, temple în flăcări, gheorghe apetroae sibiu








 DORINŢĂ

Atât ţi-ai dorit, Casandră,

din seducătorul tău Fiind:

- Jumătatea citrin- andaluză,

lumină  siderală - femeie

cu chip de clepsidră-,

curgând în veneric prisos,

cascadă pe pleoapele clipei,

pe vrerea - ţi  în prunc,
travee de vis  infinit…

-Profetic, cerul  să-şi şiruie

din al toamnei granat potir,

ne - începutu-ţi ciobit
şi-nsângerat, în  irişii lui,
rostogolit în eternul păcat...

să-ţi cauţi din oricând
şi oricât oriunde dorit

tot altul, bărbatul, Fiindul,

de vrerea-i - vrerile tale:

 purtat în buiecii, chinuit,
doar  atât ţi-ai dorit... 

- Muritorului, despre iubire

să-i înşiri, cu  Cu-vântul,

să-i desfaci aripile re-vederii,

desminul cerului bluegri,
în demult  rece seninul

ce din copilărie  l-a  robit…

- Să-i zâmbeşti, jumătăţii tale

odrăslite din jumătatea lui,

freamătând în ea, nesfiit,
briză de nesfârşit surâs

prin făptura primăverilor tale,

femeie vis,  ţi-ai dorit!...

-Vântul întors topeşte

cu-vântul rece al trecerii

celui ce calcă tot apăsat
şi fără de număr, treptele

locului din al tău gând...
singur…îşi coboară trecutul
suflet smaragd în sufletul

zăpezilor aduse-i din  munţi

pe un pelagic  răcoros

nisip ... mulţimile cu glas
de rece regală lumină !…

Ofelie, îi eşti şi-i pluteşti văl

albastru pe flacăra din Munţii
Venerei, de cer întrepătrunşi...

Însăşi, stelele, febleţe aprinse

clocotesc în boltă frenetic
flamate de iubirea  lui …

-Casandră înţeleaptă, tu,

din inima-ţi, din fiorul sincer,

în bătătura timpului  scurs

tot lui îi  răsari şi-i înfloreşti
tot din jumătăţi de astre,

albi  liliecii, pe ultimul drum,

crinii  zărilor tale albastre,
 în rest…dorul de alt alint...

Din arcadele tidvei
ce i-ai descoperit-o târziu,

pe poldul părăsit, pe alt grind,

ţi-au răsărit şi inflorit zorii 
Totului în numai cerul lui,

Ne-începutul, profetul Iris
pe calea altui Fiind….