Literatura, Pe trecerea lui, Gheorghe Apetroae Sibiu

 ANOTIMPUL  MIRACULOASELOR COMBUSTII           
 PE  TRECEREA LUI
Între  albastrul şi  smaraldul mării,
dusă de valuri, îi cânta Lui,
Sirena, în trecere, ademenindu-l,
a o urma, fără a-l umili, spre templul
înalt al înspumatelor  valuri
în crisale zbateri  şi în  turcoaz, 
tulburi acum  de  tăcerea  vidului!…
şi nu-i  scotea  firii  misterul,
ea, boltă cu aripi deschise pe  trecere
prin intergalacticul în sine-i tunel:
străpungeri de furtuni astrale
prin fruntea deschisă infinitului…
cu privirile-i sfinte de încredere
de  sub înalte, înzăpezite arcade,
în risipiri, ea  presără  ţipete -
slobode umbre, în loc de cântece,
purtate de  imensele-i gene
căzute din pleoape bătrâne,
genele milerice ale răsăritului ,
înrourând  în fiinţă carnalic
fluxul  sideral, pe trecerea lui...
mai absenţi, sirenici, mai aproape!…
 Gheorghe Apetroae Sibiu