miercuri, 18 septembrie 2013

Literatura, Dorinţa , Gheorghe Apetroae Sibiu



 DORINŢĂ


Atât ţi-ai dorit, Casandră,
din seducătorul tău Fiind:
Jumătatea citrin - andaluză,
lumină  siderală - femeie
cu chip de clepsidră ,
curgând în veneric prisos,
cascadă pe pleoapele clipei,
pe vrerea - ţi  în prunc,
travee de vis  infinit!…

- Profetic, cerul  să-şi şiruie
din al toamnei granat potir,
ne-începutu-ţi ciobit
şi-nsângerat
în  irişii lui, rostogolit
în eternul păcat...
să-ţi cauţi din oricând şi oricât
oriunde dorit
tot altul, bărbatul, Fiindul,
de vrerea-i , vrerile tale:
purtat în buiecii, chinuit,
doar  atât ţi-ai dorit... 

- Muritorului, despre iubire
să-i înşiri cu  Cuvântul
să-i desfaci larg aripile
revederii,
desminul cerului blues - gri,
în demult  rece seninul
ce din copilărie  l-a  robit…

- zâmbetul jumătăţii tale
odrăslite din jumătatea lui,
freamătând în ea, nesfiit,
briză de nesfârşit surâs
prin făptura primăverilor tale,
femeie vis,  ţi l-ai dorit
vântul întors ce topeşte
cuvântul rece al trecerii
celui ce calcă tot apăsat
şi fără de număr, treptele
locului din al tău gând...
singur
îşi coboară trecutul...
suflet smaragd în sufletul
zăpezilor aduse din  munţi
pe un pelagic  răcoros
nisip ... mulţimile cu glas
de rece regală lumină !…

Ofelie, îi eşti şi-i pluteşti văl
albastru de flacări
din Munţii Venerei,  de cerul
deschis întrepătrunşi...

Însăşi, stelele, febleţe aprinse
clocotesc în boltă frenetic
flamate de iubirea  lui …

-Casandră înţeleaptă, tu,
din inima-ţi, din fiorul sincer,
în bătătura timpului  scurs
tot lui îi  răsari , înflorind
tot din jumătăţi de astre,
albi  liliecii, pe ultimul drum,
crinii  zărilor tale albastre...

 în rest…dorul de alt alint...
Din arcadele largi ale tidvei
ce i-ai descoperit-o târziu,
pe poldul părăsit, pe alt grind,
ţi-au răsărit şi inflorit zorii 
Totului  numai în cerul lui:
Neînceputul, profetul Iris
pe calea altui Fiind!…. G.A.S.
 
 
 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu