luni, 22 iulie 2013

Literatura, Despre Emil Cioran, G.A.S.

Despre Emil Cioran...

Intimitatea , melancolia şi scepticismul, singurătatea, fatalitatea ontologică, misterul, alienarea şi angoasa  sunt tot atâţi termeni tematici dominanţi care au preocupat viaţa livrescă  şi creatoare a filosofului şi scriitorului Emil Cioran, încă de pe băncile facultăţii de filosofie din Bucureşti şi până în ultimile clipe ale vieţii sale... L- am cunoscut bine pe fratele său, Aurel Cioran, care mi-a fost şi un bun prieten şi care îi plăcea să  relateze în cadrul cenaclului Euphorion din Sibiu, cenaclu  pe care acesta îl frecventa cu o tenacitate de invidiat, despre scrisorile primate din Paris de la Emil Cioran, despre întreaga activitate  a fratelui său în Franţa. Am înţeles că personalitatea intelectuală a lui Emil Cioran a fost influenţată în bună măsură şi de cultura religioasă pe care acesta  a primit-o de mic , prin condiţia sa de copil de preot în Răşinari, dezavuând , în acelaş timp, unele excese dogmatice şi canonice . Nu s-a mai întors la Răşinari, de la plecarea în Franţa , nici măcar să-şi viziteze locurile natale şi aceasta nu din cauză că era urmărit de securitatea română ,ci doar pentru faptul că o revenire  o considera  rece, anacronică, intempestivă. Acest fapt  m-a mişcat şi m-a determinat să-i  compensez nerevenirea  cu un poem pe care l-am intitulat” Periplu”  şi pe care îl redau în continuare: / lui Emil Cioran: Întors la rostul tău,cuprinzi în braţe zarea,/cornişele cărării le-apuci din Răşinari/şi te întreci cu norii în pajişti alabastre/pe plaiul revederii zăpezit de ani …/La stâncile cărunte de ostenirea vieţii/ajuns, respiri sălbatic şi desprinzi de cer/azurul prăfuit de dor - o sacră revedere,/într-un decor de cetini, de vrajă şi mister …/Trezit de nesfârşit, aici tu îţi cerţi clipa,/privirea ţi-o arunci prin rariştea de pini/stropiţi cu zorile, spre crestele rebele/te-aleargă la crepuscul, iubire să le-nchini …/sclav, serii îi vorbeşti şi o hrăneşti cu stele/pe lucii de izvoare ce fug prin firea ta/cu amintirile întoarse din înălţimea Steazei/la boca văii strâmte, în a le-mbrăţişa …/ Tăcerile din aşternutul de negură-a plecării/în reveria nopţii le stingi cu un sărut/pe genele ce cad din pleoapa de amurg,/în susur de izvoare şi în miros de brad …/Răşinari – Sibiu, 1996, Gheorghe Apetroae Sibiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu