VREAU SĂ MĂ UIT, SĂ-L UIT
Din restituiri - G.A.S.
Atunci iubeam culoarea
şi mai eram copilă,
simţeam balsamul serii
în floarea de salcâm
şi mă plimbam în tine
cu un băiat romantic
pe alei de raze stele
căzute pe pământ!...
Râdea vecia-n mine
şi mă visam crăiasă,
cântam păpuşa Lili,
lui îi plăcea să cânt!...
cu vocea înflorită,
pe buze de dorinţe
mă săruta fierbinte
şi îmi plăcea nespus!...
Al meu, azi, pe acelaşi
aş vrea să- l pierd de tine,
în „Strunga” amintirii
nu ştiu dacă mai cred!...
Vecia nu – i vecie,
e numai despărţire
şi n-a fost el, acela-n care
să cred şi să - l păstrez!...
Cu visele, păianjeni
pe frunze ruginite,
cad peste mine-n floare,
în pânza lor m-ascund...
pe drumul vieţii mele
spre lumea nefiinţei,
în clipe de agonie
vreau să mă uit, să-l uit!....
Iaşi, 20 octombrie, 1965
Din restituiri - G.A.S.
Atunci iubeam culoarea
şi mai eram copilă,
simţeam balsamul serii
în floarea de salcâm
şi mă plimbam în tine
cu un băiat romantic
pe alei de raze stele
căzute pe pământ!...
Râdea vecia-n mine
şi mă visam crăiasă,
cântam păpuşa Lili,
lui îi plăcea să cânt!...
cu vocea înflorită,
pe buze de dorinţe
mă săruta fierbinte
şi îmi plăcea nespus!...
Al meu, azi, pe acelaşi
aş vrea să- l pierd de tine,
în „Strunga” amintirii
nu ştiu dacă mai cred!...
Vecia nu – i vecie,
e numai despărţire
şi n-a fost el, acela-n care
să cred şi să - l păstrez!...
Cu visele, păianjeni
pe frunze ruginite,
cad peste mine-n floare,
în pânza lor m-ascund...
pe drumul vieţii mele
spre lumea nefiinţei,
în clipe de agonie
vreau să mă uit, să-l uit!....
Iaşi, 20 octombrie, 1965
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu