Literatura, Drumul în nefiinţă, Gheorghe Apetroae, Sibiu

DRUMUL ÎN  NEFIINŢĂ
NOTĂ: Întoarcerea la arhetipul copilului,
acea viziune culturală jungiană,
constituie primordiul creaţiei cu
esenţele, energiile şi forţele unor
 oportunităţi spiritual - metafizice
proprii  eului poetic, eului uman
 cultural arhetipal, în general,
eu pe care îl vibreză, ritmează
şi îl sustentează existential, ţinându-l
tot mai departe  de regatul nefiinţei !... 

Gheorghe Apetroae, Sibiu

 

Nepăsător, de ne-nceput adânc pătruns

un şarpe azuriu ieşind, te vrei stăpân

pe cerul erelor ce azi le vezi cum pier

pe drum, în jocul tău cu libertatea  lor...

 

Nerăbdător de dor şi  de înşelăciuni

apui o stea recif din  tot al ei cuprins,

ştiind s-apuci pe pajiştea-i albastră

cu vreri în duh-nevreri, deşertic drum

 

din ne-nceput îl urci, tot  să-l cobori

spre trupul ei - netrup de crise amintiri,

făclia eritină-a sângelui carnal celest

în game de lumini, din care-ai glăsuit...

 

rămas o nesfârşită fire altei zile reci,

purtat de cerul alb, sub cruce aşteptat,

nelocul locului ţi-l înconjori zelos

cu împărţirea clipelor din ultimul răvaş...

 

şi scoli toţi zorii alunii din dulce somn

din vlaga sânilor de stea, albaştri

tăcerea raiului cuprinsă-n rotunjimi

cu freamătul dorinţei astrei alabastre,

 

sub râna cerului, sub vălu-i boraciu

revii cu ea în vis, de un alt vis păzit

să poţi din nou visa pe ultimul tău drum

la îngerii copilăriei, care n-au murit!...

 

trimiţi clepsidra rece vidă la-ntâlnire

şi-i muţi din loc în loc nisipu-n scurte rugi

în nicăieri şi-n  totul , hăruit, să-ncânţi

cu stele-zei, viaţa ta de nefiinţă-nfrântă!...