TRATAT DE... EXISTENŢĂ
“Que sommes nous sans le secures
de
ce qui n-existe pas?”, Paul
Valery
Priviri regale adânci din fiecare interludiu
le scălzi în marea lărgime a pleoapelor,
alungind, astfel, întunericul pur:
gândul de întoarcere senină la neînceput
îşi ţine calea dreaptă după crise stele
şi arde-n flacăra din sinea-ntregului lazur!...
... cu vlaga tristei pulberi, orişiunde,
oricare rază lină se-nchină la al tău cuvânt,
dă norilor tărie, culoare şi parfum!...
De braţ cu zările, împarţi destine - vise,
balanţa-ţi verde- crud ţi-o-nclină zeii vii
... din al lor vis tresari, cu ei plutind
şi zori nereici, crisi, ştii bine să-i închini
l-al cerului ocean... în cântecul astral-
vele întinse pe catargul tău în irişi ard
şi-n himerice genuni flăcări se- atârnă
de fruntea ta zeiească, regală cunună...
genunea cerului livid o înseamnă Unul!...
Din zori desprinse , scuturate de lumină
zilele te mântuie, hăruindu-ţi universul
de patimi -
velele împrâştie gândul mărilor calde:
seminţe de veacuri, mistere şi datini!...
E existenţa-ntinsă-n cerc de univocul arc,
din vlaga ta se trag săgeţi de clipe-flăcări,
iar mugurii de japs o sorb şi se renasc
pe-o ramură de cer, o floare sacră bolţii:
buchetul tău stellar întru sfidarea morţii!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu