Literatura, Ploi de raze, Gheorghe Apetroae, Sibiu

 PLOI  DE  RAZE
 Gheorghe Apetroae Sibiu


Adusă nopţii ploaia cuvânt
de linişte în pale
 din ruga multor sfinţi
pe umbra razei pure,
demonică-n dorinţi ,
se-mpăduresc pe zare
colinele crisale
cu raze celestine... 
 s- aprind crisoberile,
să-şi crească-n cer syringii ,
noi albe sfinte taine !…
 
Sălbăticesc cyanic ,
se- agăţă-n stei de ploaie
spre-a re-nflori
stibinic, un cer de-nfiorare,
şi se înclină vremii
în plânsul altor raze...
 
se-mbracă-n re-nflorire, reci,
 fragezi, liliecii…
ei, în cunună-ţi prinşi cu clipa,
spre  a-ţi răni
crin duhul amăgirii,
să-nsemne-n cer iubire
cu sânge de fecioară
în chipul palelor petale …
o isabelă floare !…
 
Prin luminişuri clare, ieri
candele,
azi herghelii de stele,
mai trec spre a-ţi sfinţi în tropot
de ploaie, ploi rebele…
căzute calde – atunci,
ca să te-nfioreaze,
băltesc pe lunci
căzute în visare,
cum reci fecioarele la glezne,
în vuiet candid  înfloresc ,
în râuri , liliecii
bătuţi în roz-marin,
cu lacrimile,
cerul şiroiesc
sfinţitele în rugi…, miresme !….
 
Gheorghe Apetroae – Sibiu