vineri, 19 iunie 2015

Literatura, În locul neştiut, Gheorghe Apetroae, Sibiu


GHEORGHE   APETROAE – „FULGERÂND   TĂCEREA”

 

ÎN  LOCUL  NEŞTIUT

 

Din locul înfundat  de neştiut  săpat,

îţi năbuiesc savori cu drag de nevăzut,

de flăcări, revărsări, aprinse de amurg-

lumina stelei tale : demonică nălucă

în  vâlvătăi, vergină, lesne s- o seduci,

s-o laşi în gând cu rodul suferinţei...

 

Poţi tu să mori, cât stele  te-nsoţesc

de unde vii de veci, tot ca să-ţi înfloreşti

întinsul şes al  umbrelor din  simţ

şi dorul de părinţi, s- aluneci în abis

pe seara cea blajină ce-n cădere urcă

în necăderea ta, de loc nedespărţit!?

 

Mai poţi să uiţi că-ai  fost un rob al firii,

purtat  pe braţe largi de-aprinse astre

în  Dumnezeul tău, din tine plămădit,

să nu apuci  Luceafăr,  noul răsărit,

spre-a nu-ţi dori prezenţa lor în tine,

a celor ce îţi poartă vălul  de-asfinţit?!...

 

În contopiri adânci  cu vidul lor barbar

ce tu nu-l  simţi, în el când te afunzi

şi cât nu îi doreşti iubirii rost şi parte

albastre străluciri  şi rătăciri bacante 

pe lungi cărări de cer, de el, nedezlegate,

treci  sclavul orb în triste contemplaţii! 

 

Iar când vibrezi într- un ecou de harfă-

al  stelelor cuprins în conul neputinţei,

te-ntorci  în cerc  numai să numeri sfinţii

altarelor cuminţi din templul pocăinţei!

.... la rechemări în graţii, ielele acanthe

ţi-aduc dintr- un noian de clipe, fraţii!..

 

Descoperit de gândul altora, în moarte,

jelit  de  nevăzut şi  vrut  doar de tăcere,

iubit de neştiut, de duhul său curtat-

un nor, un gând, un vis şi-o nouă vrere-

un loc în  Ne-nceput pentru o altă vreme,

neliniştea-ţi ascunzi în fragezimea stelei ! 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu