miercuri, 14 octombrie 2015

Literatura, Reverberaţii, Gheorghe Apetroae, Sibiu


    TEMPLE  ÎN  FLĂCĂRI

     REVERBERAŢII

  Gheorghe Apetroae, Sibiu

                                        Cred că clipele copilăriei  dimensionează

                                       conştiinţa şi reverberează în destin.  G.A.S.            

 

Privelişti,

de braţele  zorilor prinse

farmec copilăriei,

izvoare de vise,

prin floarea fiinţei

îţi curg primenite

şi le asculţi :

Te- aleargă, gătite :

Stânişoara în soare,

la vârfuri pleşuve,

stropite pe zare;

Moişa şi Suha,

răsfrânte  de  poale,

prin hora lor să treci

copil la Slătioare

 

Te strigă în susur

pârâul de munte,

de maluri prăbuşit

în recele cristal,

la meandre adânci

umbrite de sălcii

cu pletele despletite

de undele repezi

şi în framăt, arinii,

cireşii şi mălinii...

pe coasta înverzită

şi lunca de flori,

la primăveri de soare

te cheamă înapoi…

 

Pe drumul lung

al lumii fiinţei tale

te caută în tine: casa

între livezile de rai

ce-i râd sub povară ;

izvorul rece din deal

grăbit pe uluce

la florile mume,

setoase, să piară…

şi plopii, brâu la izvor,

piramidali, paterni…

şi brazii prinşi de cer

de strajă pe alei,

părinţii tăi ,

în rătăciri de lut,

îndrăgostiţi de zări…

 

 

Pe lira soarelui

cântă- aprins în tine

colorate, senine,

păsări, primăveri,

inefabile lumi

din fragede vremi..

când păstoreai copil

florile de crin

şi salutai din vad

pădurile de brazi,

iar pe poteci adînci,

repezite de stânci,

spre însorite poieni,

te strecurai zburdalnic

prin pasul de joc

al fraţilor tăi…

 

De Stânişoara

şi cerul Bucovinei

porţi sufletul, fiorul…

Boroaia-ţi maternă,

vis fericit

şi împlinit pe zare-

cea mai iubită floare,

îţi înţelege dorul…

Să o revezi senin,

azurul să i-l canţi

şi s-o admir

mireasa noilor culori,

îţi râde de copil…

 

La raiul vieţii tale,

oricând vei reveni :

să frângi plaiul de cer

şi să-ţi asculţi... izvorul!

Fălticeni, 1963

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu