Literatura, Amorul mincinos din rest, Gheorghe Apetroae, Sibiu

 

AMORUL MINCINOS DIN REST

                 

Iar prinzi curaj, când pentru tine

cad frunze reci pe coapsa bolţii

şi aura-n rugini le-o mângăi,

sporind voci dulci în curcubeu…
curtaţi de cer şi de mălini,

din pasiuni se cresc… poeţii,

primind îmbrăţişări de ramuri,

descolăcind cărarea ceţei,

iubirea-n zei, de au cerşit
viaţa vieţii  ce-i apusă,

din hiacintul har, narcise…

în rit, primesc al lor balsam…,

cât îţi urmeazi raza în suflet

de gura cerului vărsată

spre Pollux, tu, la ea în slujbă

şi-n duhul de copil uitat,

te-nfrupţi din Tot, din harul bolţii

prin zodii criste-n senectute,

lovind carnal în alte duhuri

secunda-n Unul dezbrăcată,
cum tu ai fi, cum el ar fi

în lăfăiri, pe un drum de linişti…

din viul grai, treci la tăcere
… ca să-ţi ascunzi în cerul cristic

cum un Brumar, pe văi, sticleţii

de lut.., extaz, ninsori în suflet,

şi, ca Antares, la crepuscul

de un glas sirenic reaprinsă,

spre înălţare uitând visul,
din ea îţi izvorăsc cuvinte

angelice şi sfinte-n vers…,

….să creşti mari heruvimi din îngeri

şi-amorul mincinos, din rest …
G.A.S.