Filosofia: Fragmente... despre incantaţia finalităţii... Gheorghe Apetroae, Sibiu

 

Filosofia: FRAGMENTE… DESPRE INCANTAŢIA FINALITĂŢII, Christian Morgenstern…Cântece de spânzurătoare (II),  Gheorghe Apetroae Sibiu.

Epistemologic, inexistenţa heideggeriană “asein” generează ontic şi ipotetic, în ordinea relaţională, atent sesizată de Christian Morgenstern, o criză a metafizicii cu evidenţă în construcţia finitudinii (prin desfiinţare) prin forţe raţional entive ( temporal ontice şi temporal metafizice), uzând, în gândirea sa, de aportul nihilismului fenomenologic husserlian, în cosmosul fiinţei, în “Logosul” distrucţiei speculative. Dar putem releva, în recursul la conceptual său, infinitatea de forţe şi presiuni echivalente ale stării fiindului universal în temporalitatea şi în interioritatea sa in armoniile construcţio - compositum,  de această dată, apelând la raţionalismul cartesian clasicizat în receptarea sensibilului interiorizat şi animat în materie, prin fiinţarea temporală a formelor quasiaristotelice şi a ordinii universale în multitudinea de cadre perathologice pitagoreice, pe fluxul continu a timpului psihologic bergsonian.

   Trebuie să includem în răspunsul la teoria finalităţii, diversitatea fiinţării şi cunoaşterii metafizice, în contrast cu finitudinea ontică, atât timp cât forţele dual - universale din câmpul logosului maieutic - socratic şi aletheicului logico platonician (Anton Dumitriu) se opun distrugerii limitei perathice prin exerciţiu anamnetic. Pozitivând în logica unei realităţi, a adevărului , această evidenţă categorială, cu o funcţie, aici, antropologică, susţinută de atomismul şi neopozitivismul scientist material - spiritual  fundamentat de Auguste Comte şi clasicizat, în principal, de şcolile (curent) scientist - analitice de la Viena (Schlinck, Carnap, Neurath, Godel ş.a.) şi de la Berlin(Reichenbach), este imprimată de genomuri categorial  scientiste, elaborate prin experiment temporal - ontologic, spre a evada din scepticismul  dus până la nihilismul nietzschean, prin aserţiuni de reflexie. Trebuie, dar, să certificăm negarea negaţiei şi, în sinteză, pozitivarea dialectică a conştiinţei unor identităţi secunde în emergenţe evolutive, cu calitatea de functori factoriali temporali ontologici şi noezici, aparent contradictorii, dar  în realitate într-un flux de certitudini denudate anamnetic prin fluxul pozitivării temporale, exprimând echivalenţe ale incertitudinii cu semnificaţiile absolut pozitive ale ontologicului universal (Heisenberg). Finalitatea şi infinitatea, aceste cartegorii individuate în universalitatea lor spaţial - temporală se regenerează, astfel, se dialectizează ontologic şi se interiorizează metafizic prin perpetuu tangaj între categorialul atemporalităţii (nihilum nil – tempora) şi temporalitatea -zeit - existenţială nondeterminată în limite universal ontice. Ambele sunt ordonate categorial şi în transcendere pe via platonică ideatică a constanţei prezenţelor frecvent subiectivate  dialectic - dinamice, culisabile în ambivalenţa lor în raţional, cu dominanţa apoteotică a structuralismului naturalist, apriori - cauzal kantian...  Este vorba de un ontologic în sinele pur (noumenon - da-sein -) în transcenderea sinelui mereu în temporalitate contiguă în alt existenţial şi acesta înteriorizat (alter ego) care poate fi determinat futurologic ca sens şi implicaţie şi evidenţiat, aici, silogistic prin funcţiile biologismului limitativ, de Hegel şi Schelling, în coordonate armonice spaţial - temporale ideale, în contigul universal. Ontologicul poate fi limitat numai prin prezenţele configurative din cosmicitatea universalului, posibil desfinite de neînceputul implicat (Gheorghe Apetroae, Sibiu). Găsim la Christian Morgenstern  un ontologic aletheic infinitizimal individualizat, înzestrat prin teoretizare şi idealizare, cu forţa principiilor (“Grund”-satz) universalităţii, iar în travaliul individuaţiei, ambele, cu funcţii categorial axiologice ale transcendenţei, în speţă, convenţional pseudoangelică, le intuim formele estetizate, obiectivându-le prin transfigurări corporale universal - aristotelice, armonic simetrice - leibniziene - hiperbolice şi litotice, in principium rationis, într- o permanentă culisare în spaţiile libere  cvasispiritualizate....

    Finalitatea este expusă în coordonate metafizice relative şi duale ale formelor prezente în spaţiile liniare şi în cele cosmice curbate (Lobacevski), cu extrapolarea limitei la temporalitatea universală. Asistăm la o mobilitate formal- axiomatică între metafizica transcendenţei noniconice material-spirituale şi materia pură etern-infinitizimală în tangajul între subcuantic şi metagalactic, dialectizată hegelian (D. D. Roşca). Este aceasta o mobilitate factorial intrinsecă, în substanţa ei, cu voinţă magnetică acceleratorie aparţinătoare erosului cosmic (Shakespeare, Sonete)  şi cu valenţe spiritual - gânditoare sau  posibil reflexive, în exerciţiile reprezentării libere in tempora, schopenhaueriane.

      Christian Morgenstern, în fragmentele sale ... despre incantaţia finalităţii” ne invită, fără a şti, la spectacolul extrapolării conjugate a nelimitei şi a nedefinitului material în timpul formelor lor monadice funcţionale- leibniziene, posibil armonizate,  expresii duale ale nemărginirii nemărginitului spaţial - temporal universal în systeme lineare şi neomogene, nedeterminate, unde prin eliminarea termenilor liberi nonexistenţiali - limitativi - din ecuaţiile acestor sisteme (Gauss), ele devin , raportat la universal, compatibile şi unic determinate pentru toate entităţile universalului. Se actualizează realul în sensibilul ireal şi se dimensionează în existenţe genezic temporale dialectizate... Pentru a formaliza atemporalitatea materiei, cum ar fi cea în dinamica spiritului intelectiv uman humeian, evolutiv, în tipare cu caracteristicile canonice mecaniciste ale biologicului antropologic schelerian positivist, cu valenţe întracorporale sau, în recurenţă, printr-o nouă extrapolare la orice – aposteriori (Wie-sein), fie, în speţă, socio- materiale, în climaxul absolutului intuitiv, bergsonian, putem apela lejer la diferenţialele temporale şi a spaţialului material al neînceputului ontologic şi metafizic (Gheorghe Apetroae). Asistăm, asadar, la un flux al temporalului in contiguu, ontologic  generator de nelimite, opus finalităţii promovate de Christian Morgenstern... Aceasta, numai spre evidenţa unor orientări rationalist - dialectice în perceperea şi explorarea incognoscibilităţii şi a indeterminării diversităţii duale a universalului ontic şi metafizic, a infinitului mereu actualizat în substanţa sa - câmp al veşniciei, în creştere eliptică - descreştere placidă, culisabile în sensul pozitivării existenţiale cu non-sensul proximei finitudini, pe fluxul devenirii şi întrudevenirii la acel referenţial existenţial universal....

·         Gheorghe Apetroae Sibiu