Literatura: Filosofia din cuvânt; G.A.S..

 FILOSOFIA DIN CUVÂNT
Gheorghe Apetroae Sibiu

În lumea–n care-mpărăţeai
şi n-au pătruns de-atunci
nici zeii cerului cu semnele
milericii lumini,
un verde încâlcit, ţipând
o umbră-n albăstrimi,
îţi defăimează - nmiresmat
de flori, culcuşu-n cer,
cuvântul în cuvânt, acum...!

Frumos - virgin atunci,
vestind în fire-ţi marile simţiri-
vulcanice adânci trăiri,
azi nu mai eşti decât
un pat de frunze ruginii
pălite-n adieri de o şoptire
tremurândă - a astrei, din iubire...!

Zbârcirile adânci, olive-n carnalit,
nu ţi le-arată încă firea, feţii,
dar, deşi ţi-i timpu-n voia lui,
mai volatil, de azi, de ieri, calvar...
profitul tău e-n  al lor schimb,
un rest de cheltuit pe vânt
şi cer, pe vise şi  pe stele,
pe alte ne-ncepute sfinte vreri!…

E mult nimic în Tot,
în ce - ai turnat în El, în jur:
ţărânei,  bronzul să i-l vezi,

tăcerea să- i admiri
şi -nsufleţirea-I  să i- o crezi
statuia marmoree-
a sinelui în El zburând

tenebre-n  marele lazur !..

Cu ploile prea lungi şi reci,
prea des, prea mult o speli acum,
ca arderea în simţ să-i stingi,
tot focul să i-l pierzi…!

te joci străin desculţ pe cer,
mai lesne- acum, în blugi..!

şi-n rodul copt în travertin
pe vatra altuia-i frămânţi
pe buze zâmbet proaspăt -
greu balsam de crini,
şi gândul tot mai desfrânat,
barbar pătruns în templul de cuvânt !…

că treci prin trecere de braţ
de-atunci cu stelele pe lunci;
dezgheţi bulboana cerului,
ca să o scurgi şi să cobori cu ea
în râul gândului căinţa ta,
păcatele de raze lesne să le speli...

 

Te-ncercuiesc năluci, cu ele
să te urci, să-i treci Ofeliei
pe alte valuri  alt, cuvântul...,
cu paza ei în sinele-ţi petreci…
să te împaci cu ce-ai iubit -
în semnele din norul cel ascuns -
în fin linţoliu de stibin -,
apusul..., mai lesne-l descifrezi ..!

Gheorghe Apetroae, Sibiu