Literatura, Sub zodie. Gheorghe Apetroae, Sibiu

ELEGII ÎN IMAGINI - SUB ZODIE Gheorghe Apetroae, Sibiu - Ți-ai închis calea în acest umed amurg prea aproape de sufletul tău nevindecat pătruns de un gol crescut al pământului cu limpeziri pe litic rece adânc, un recif e ultimul gând văzut cum pleacă-n uitare…! știi să-l alinţi și să-i furi ecstatic aura privirii reci în risipire, Lunei… Te încântă cu neantul, tresare dezvelită de braţele cerului, gârbov cărunt mereu pipăind sânii de gemă al stâncii, conici încrescuți în milerice flăcări - cum izvorul vieții în clocot de irişi…! E timpul opririi la altă margine a sinelui nevăzut plâns în marea cursă a viselor ce odihnesc în iubirea de înalţimi, din care cu aripi solare, pe auriile larguri deschise…, cu ochi înscânteind pe azurul în iureș, vulturul coboară cerul în tine –n nefrică clonţu-şi înfinge în inima ta pustie de înger, sfârtecând-o ca pe o zare ceruită în fulgere, în bucăţi stibinice, sângerând lumină…! Îți înfierbânți în sărutul bacantei ideile freamătând sub călcâiele zodiei nisipul tău bolnav de plăcerea neliniştii mării... Ți-ai plumbuit chipul cris în adamice oase, descarnate în firesc de carnalul luminii … miezul lor e un cuprins distrus în zodii - idolii sufletului înfrigurat, bolnavi, boracii și obscuri rostesc din adâncul semnelor... Ți-alunecă din tidvă, zuruie în tine pământul… să crească-n pustiu, în luptă umbrele plâng, zac pe runa lâncedă de facere, oseminte din drepte cuvinte în verduri înflorite cernite cu crini clipele-nchise în ele, văzutul îl împarţi cu cel revenit din alt nevăzut, spre vindecări de taină și cuget, iar iubirii, în care crezi, Neînceputul i-l ascunzi în surâs …! G.A.S.