De atunci - Ever since
Efebul, mai mult în
transă, în pauzele alburne
ascultai cum susura
arhetipal izvoarele anotimpurilor
de povarnișul căutarilor
rastignite, sângerand
prin fiecare rază -
cântecele astrelor,
mai întâi în
zambile, apoi în crini și trandafiri ...
De atunci, tot cobori
pe lunci stelele
și le păstorești în
portocaliul de sânziene,
cochetând cu certarețul
Eol ...
De atunci, batjocorești cugetul adânc al stâncilor
prăbușite în pârâul
pe care l-ai coborât deseori
în stihuri cu
ritmuri din ele cioplite
și le stropești cu
amintirile ploilor de aprilie...
De atunci, asculți simfoniile albe ale zefirului
cu melodica
uverturii despre neînceput
în bemolii gravi ai
cerului, pe care i-ai îngropat
alături de trilurile
ciocârliei, împreună cu primăverile
și de grindina verii
i-ai dezgropat
de sub albaștrii
trandafiri rămași înfloriți
în copilaria
simbolurilor: așteptarile în cei adormiți...
De atunci, te iubești cu obiceiurile și aberațiile…,
te bucuri de
timpul himeric, de tine, fară habar...
G.A.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu