sâmbătă, 12 august 2017

Literatura: Ce caut eu în viata ta?, de Elena Moisei, Comentariu de Gheorghe Apetroae, Sibiu

”CE CAUT EU... ÎN VIAȚA TA?”, de  ELENA MOISEI
Scurt comentariu, de Gheorghe Apetroae, Sibiu
    Trecerea prin universul juvenil proustian, această  fortuna labilis  în  revenirea la adolescență, trăită cu intensitate  de poetă  și  redorită după ani, dar cu o anumită discreție,  se observă că este imposibil de realizat  în condiția  unei singurătăți  exprimată cu evidență  în poemul  ELENEI  MOISEI,  cu  ego-ul său atât de interiorizat : ” De ce o lacrimă când piere, / Suspinul ei îl știu doar eu...”   Ființarea erosului  în exteriorizarea lăuntricului  este receptată ca fiind echivalentă cu interiorizarea exhibată prin voluție și expusă spre cunoaștere ” Cu inima de vise, ninsă... / Eu mor de dor și...tu nu ști...”, dar numai formalizată prin contrapunerea  transfigurată  a  trăirilor  interioare  în  elemlente panteistice, cum ar fi: glasul, suspinul, umbrele, nopțile…, dar și  în  elemente fenomenologic - materiale, cum ar fi:  vântul, ” maci însângerați pe buze”, frunzele, lacrima, pasărea, cerul… Prin toate aceste înserții tropice în construirea de versuri cu lirism accentuat, poeta  sugerează  reflexiile formalizării  dialogului   cu interpusul său într-o iubire james-merrillică imaginară :” Întreb vântul ce părea / un trubadur   ce curge-n frunze / ce caut eu...în viața mea? ”. 
    Relativizarea existenței interioare este excelent dualizată  în versurile:  ”De ce o lacrimă când piere,/ Suspinul ei îl știu doar eu.../ Ce caut eu...în viața mea?”  iar  răspunsul antinomic este pe măsura întrebării duale ” Cu inima de vise, ninsă.../ Eu mor de dor și...tu nu ști... / Regatul viselor de ceară,/În lacrimă m-ar întreba,/Topit în umbre ce-o să doară: / Ce caut eu...în viața ta?”.  Este spiritul  poetic adânc al ELENEI MOISEI cu multe reverberații de simțiri și de neliniști  lăuntrice care își cer în permanență identitatea și în aceeași măsură dedublarea  și reasamblarea stilizată în metafore, reușind, astfel,  transmiterea unei tensiuni psihologice  în carpe diem de invidiat consumatorilor  de literatură sensibili la valorile ideatice și stilistice,  și care pot fi identificate facil în structura acestui interesant poem: ”Când crește umbra-n înserare, / Un colț de cer aș întreba, / Cuprinsă-n lumea de visare: / Ce cauți tu în viața mea?” … Felicitări!  Gheorghe Apetroae, Sibiu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu