Lucia Mandache: Se poate constata că Adam Mickiewicz (1798-1855), acest polonez cu trăsături apollinice, s-a remarcat în literatura polonă ca poet național, dramaturg și esseist, publicist și professor de literatură, fiind identificat și definit ca un reprezentant de seamă al romantismului mediu și târziu în literatura poloneză, lithuaniană și belarusă...Trebuie spus că pentru stoicismul dovedit în promovarea ideilor sale de libertate, politice în fond, este nevoit să ia drumul exilului din anul 1929, la numai 31 de ani..A cochetat cu poezia lui George Byron și, deși nu a penetrat și nu a uzitat din plin de formalismul simbolistic în opera sa, nu a fost străin de simbolismul francez, instituit ca și curent literar modern de Baudelaire, și nici de filosofia germană a reprezentării, pesimismului și voliției concepută de Arthur Schopenhauer.. Se deduc aceste influențe din însăși titlul poemului, intitulat ”Îndoiala” și din cuprinsul acestuia, care conține un mixaj de lirism și de epic țesut cu intense trăiri nostalgice. Poate voi greși când îndrăznesc să afirm că deși multe din scrierile sale sunt monumentale, acestea nu reușesc să egaleze, în valențe literare, opera eminesciană, dar să o depășească! Felicitări pentru ideea publicării poemului și pentru încercarea de restituire a literaturii poloneze, în fond europene din perioada romantismului mediu și târziu! Cu deosebite considerații! Gheorghe Apetroae, Sibiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu