joi, 29 noiembrie 2018

LITERATURA:MĂRTURII DESPRE UNIRE- GHEORGHE APETROAE,SIBIU

”MĂRTURII DESPRE UNIRE”-
GHEORGHE APETROAE, SIBIU (G.A.S.):
Patriei,/ Istoria, cupolă de rubin, / e un cântec de arbore / întins peste neam...!/ E pajura ce-i poartă în aripi/ izvoarele în culorile de sânge,/ pâine şi cer;/ e cântecul de dor al trezitelor zări/ din Cartea Unirii...!/ Printre genele zorilor / săgeată cerul arc- / trunchiul de Eroi/ cu rădăcini de neam, intins-arcul noii generaţii…!/ din sângele ţărânei/ trandafirii cresc temple- / scut şi simbol:/ Limba şi neamul, marea şi cerul – / stau mărturii de safire/ Poporului Român, Erou!
Și în Ardealul românesc, unde locuiesc de 40 de ani, ca și aici în BOROAIA, în BUCOVINA ori BASARABIA, lupta pentru unitate națională și pentru întregirea României a început cu mult înainte de MAREA UNIRE. În acest context îl pot exemplifica pe marele luptător și patriot roman din Ardeal, AVRAM IANCU, pe care, în urma uneia din manifestările culturale ale ASTREI rediviva, care a avut loc la Țebea, acolo unde tribunul odihnește într-o permanentă veghe la neam și la țară, sub impresia acestui eveniment, am încercat să-l imortalizez în poemul: ”DORUL DE IANCU” G.A.S.): De dor de Craiul lor,/ răsar la Ţebea moţii …/ îşi leapădă calvarul/ şi-l freamătă-n gorun/ să le coboare Iancul/ în retrezire cerul/ cu Vidra în cunună/ şi Apusenii brâu …/durerea să le curme,/ El se revarsă-n zorii/ împărtăşiţi cu Horea,/ sub roata altei lumi …/ Sfânt, magul libertăţii/ şi soarele dreptăţii/ se-nalţă printre aster/ mai falnic, mai august …/Furtunile să-nfrunte,/ El se-mpleteşte-n ramul/ gorunului din Ţebea/ cu freamătul român !…/din Mureş le cuvântă,/ din Arieş le cântă/ pe undele soboare/ de harfe
îngereşti …/ că-s ocrotiţi de Thetis,/ mărturiseşte Crişul/ cu malul drept în Tisa/ şi malul stâng în Nistrul
…/O mamă, România,/ i-a botezat şi-n Jii.../ Înconjurat seraphic
pe drumul sfânt al Vidrei/ îi însoţeşte Iancul în cer,/ în munţi şi-n fii …/ la Ţebea-nalt gorunul/ le stăruie zenitul !/ să le aline dorul,/ El le-mplineşte visul …/ În templul Judecăţii,/ din tronul dreptei
legi/ le porunceşte Iancul, îi vredniceşte sfântul/ să-şi neclintească locul, şi,/ împlinindu-i gândul,/ pe Apuseni, pe Alba,/ va străluci Crai Nou! …/ Se creşte-n cer gorunul/ şi se preschimbă-n scuturi/ cu chip de moţi, Ardealul/ iubit de Dumnezeu!
Suferința de secole a românilor din Basarabia și Bucovina am surprins-o în poemul ”MATER DOLOROSA - SCRISOARE CĂTRE FIICE” - (G.A.S.):
< Fiicele mele tribune, auguste,/ glorii latine,/ vă vreau lângă mine.../ mamă cu mult of, vă cuvânt:/ liber vă este drumul de sânge / în limbă şi datini,/ de Sfântă Unire, vă înţeleg ruga,/ și-n suflet v-o ascult!/... Cu aură de dor, codrii / şi ţarinile vi le-am cuprins,/ iar mormintele străbune / vi le acopăr din veci, numai cu crini.../... Coroana lui Ştefan cu stele/ de flori şi cuvinte, / o port o mare boltă de slavă,/ unui singur românesc pământ!/ ... Mirese de suflet în plaiul / de port, de dor şi de grai,/ fiice prinţese române..., / vă vreau în raiul de Sfântă Unire,/ din aceeaşi strămoşescă glie -/ copile nefericite-n trăiri,/ prea iubitoare de mamă,/ cu soarele meu vă cunun / pe amândouă!.../ cu glasul/ cerului senin / al unei mari și singure inimi,/ vă chem la sânul meu arzător, /și de atunci vă doinesc, / grabnic lângă mine să reveniţi, / să vă petrec în alaiul divin.../ Basarabie! Bucovină! /
Mamă, vouă, în putere,/ Tricolorul vi-l port cu credinţa / în adevăr şi destin…!>
Reîntoarcerea tuturor românilor în singura lor patrie ”ROMÂNIA” este dezideratul national, care a căpătat valențe istorice sub steagul MARII INIRI de la 1918. Drumul reîntregirii este definitiv deschis și de aceea l- am putut cânta și eu în versurile:
”IMNUL REÎNTOARCERII” - G.A.S. - „Patria este locul, lumina şi vechimea neamului”
<Prin colbul zărilor, de fiii tăi /atât de mult bătut,/ să se întoarcă-n tine ei, acum,/ pe locul lor străbun,/ cutezătoare Patrie / le cânţi solemn de retrezire/ şi le reverşi din al tău suflet, / scumpi, zorii re-ntregirii!/ Tu ştii şi poţi a-i vindeca / de dor şi rana rătăcirii,/ din gheara vitregiei lor,/ a-i smulge de la moarte/ şi a le da un semn de bun venit/ în liberă sosire, / tot dreptul de-nălţare-n tine / prin ei cu-alese fapte!/…în duhul firii tale re-nflorit/ de mamă cu iubire, /nu înceta a-ţi reprimi / în cuviinţă dreaptă, fiii/ să-i reînveți că sunt lăstari/ din trunchiul României,/și să le-aprinzi în cuget/
o mare vie, flacăra Unirii!/ Azi, bucură-te că se-ntorc/ în tine-acasă şi-ţi cuvântă!/ Toţi sunt ai tăi şi vor a-şi coborî/ în rosturile gliei / sămânţa sângelui matern,/ să-ţi crească-n stăpânire/ pe şesuri de lumină, cerul,/ …sfânt, geniul României!
Nu departe de aici, din miezul Bucovinei bat mereu clopotele Putnei, al cărui glas românesc de întregire a neamului l-am auzit, ajuns la Putna în anul 1991, și l-am redat în poemul ” GLASUL PUTNEI”- (G.A.S.), poem pe care l-am lăsat înscris în anul 1991 în hrisovul acestei sfinte mănăstiri:
<< -Români, ce înfloriţi fiinţa/ unui popor creştin, viteaz,/ Moldova nu i-a voastră soră,/ cu Nistru-n plâns, român în glas…?!/ Săriţi dar toţi! …striviţi tăcerea/ de ger pe un străbun pământ…/ grăbiți, cât glasul ei mai cântă/ şi-mi trageţi clopotul cel sfânt…!/ El va rosti la cerul lumii/ de un popor
și-un ideal.../… din vrerea Putnei, o Moldovă/ vă poartă scuturi de hotar…!/ Nu staţi ca să-i truncheze trupul/ şi fala să-i spurce-n orgii;/ purtaţi- o -n braţe la durere,/ i-aprindeţi torţe-n morţi şi vii…!/ Iar, de-i nevoie, în Unire,/ daţi Prutul Nistrului!…Treceţi/ Stindardul sfânt al României/ pe locul gliei strămoşeşti…!/ Să simtă cei orbi că Românii/ sunt mândrii daci, demni de trecut…!/ -Tu,
Decebal…! - Mihai…! - Ştefane …! / voi știți şi-acum ce-i de făcut?!/… acum, cât glasul ei mai cântă,/ pe pod de flori treceți la Prut/ şi strângeţi-o la pieptul ţării/ augustă-n românesc triumf…!>>

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu