UN BUCHET STELAR
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Lui îi apăruse în cale nechemată, ispita
şi îl cuprinse cu brațele-i de ne-nţelesuri…
Ca și cum că în senectute pe irişii gândului
petrec libere, spre neînceput, tainele...
Ea îi pregătea pentru epilog, cântecul:
răsfăţul faustic al nopţii valpurgice...!
Simţul i-l testa, dezvelindu-şi, în ea,
câte una, formele libere și, în marş nupţial,
în oglinzile de cristal, îi arătă câte puțin
din chipu-i angelic, buzele cu un surâs ireal...
El îi privea adâncimile cu setea magului
cel iubitor de implozii astrale și de ploi siderale...!
Spre a-i regăsi ispitei amvonul albastru,
însăși Ea-și zidea în El dorința de nemargini...,
îi punea petale violete- taine în umblet
și îi desprinse de trup, în cântec, sufletul fierbinte
cu simfoniile de Haydn, roze în carmin
din bolțile reci de neliniști în simțuri...!
Îi asculta, din “Aida, Marşul triumfal”...
În concertul unirii, și El, cântându-i la pian,
îi desprinse, Ei, în ritm, sufletul de trup
şi i-l plimba pe calea novei din Cygnus...
Ea, în loc de cruce, îi pironi privirea cu cuvinte:
tainele libere din imperiul iubirii..., ispitele !
Din amvonul ceresc El îi admira umbletul:
fulgere criso- berile în iureșul sângelui
și peisajele andaluze de pe irișii cuvintelor...
În clarul mileric al selenei, al ei, cu magnetice rotiri,
El nu mai dovedea în culesul de anemone,
de astre roz-albe și efemeride, de pe hău:
înflorită de ispită, într-un buchet stelar, iubirea lor...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu