EL, EMINESCU
Autor: Gheorghe Apetroae
133 de ani de la trecerea în eternitate, spre a străluci pe cerul literaturii și culturii române, pe bolta înaltă a spiritualității neamului românesc, MIHAI EMINESCU, 15 iunie 1889 - 15 iunie 2022, „Luceafărul nostru - poet național și universal”.
*
Când pe harfele de unde
stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii,
valuri risipte-n grind,
*
fruntea - boltă peste veacuri-
El și-o-nclină visător,
să-şi revadă-n codri Lacul,
strălucirea în izvor...!
*
Pe azure văi de cuget
cu ochi negri lin(i) coboară
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară…
*
Cu Luna se plimbă-n trestii,
iar din cornu-i de argint
îşi desfată Nemurirea,
dă tăcerii dor şi gând!
*
Din grădinile de aur,
El, îi culege Lunii crinii
să-i păstreze-n templul firii
candelabre de rubin!
*
Teii, încărcaţi de floare,
ning miresme de amor,
El luceşte astrul nobil,
spre trecut şi viitor…!
*
... El, ecoul între clipe:
stea cu duh prin galaxii;
arc de cer în El - lumina
celei mai pure lumini...!
Lacul Cătămărăști- Ipotești, iunie, 1983
Din volumul ”Depășirea trecerii”, Editura FIAT-LUX, București, 2000;
Revista „Foaia Poporului” - ASTRA, nr. 6, ianuarie, 1993.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu