vineri, 2 septembrie 2022

Literatura, Epistola de la Vârtoape, autor: Gheorghe Apetroae de la Boroaia

 

EPISTOLA  DE  LA  VÂRTOAPE

Autor: Gheorghe Apetroae de la  Boroaia

*

La Vârtoape, în munţi, din neguri mari

coborâţi, diavolii povestesc până târziu
cu colibele pustii ale jinarilor

şi cu stâncile înnegrite de fulgere,
despre tunete, nelimită, black boole

și despre turmele coborâte devale

de pe ierburile cu creşteri stelare…

Tu, pe colțuri de stânci, cu ploile mărunte

de toamnă scrii ideile tale, siluindu-le !…
 *
Scrii de acolo, de unde împărăţesc
cu începutul, neînceputul, crestele Măgurii,
în pajiştile albe ale Tomnatecului
vara, mioarele, acum misterele…,
când, dinspre Tâlvă, un miros sălbatic de lup,
răspândit de vânt peste ţancul pustiu
și înnegurat din Şugage,
sfâșie clipe și procreaţia o reneagă…!

*

Când, în țipete, din mirajul înălțimilor

Vulturii, monahi la altarul cerului,

coboară sub stânci s-apuce din hoitul

caprelor prădate de lupi…

Ai ămas la Vârtoape cu culmile sinistre,
înfipte abisal în cerul tomnatic
şi cu sălaşele reci și pustii din nopţile
la care cerbii Lebei, adăstând,
tot rumegă în cerc semnele primăverii…
*

Ai rămas să scrii aici, unde ai descoperit

cristalul opal al luminii solitare
cu limpezirile cerului din ultimul apus….
Scrii de aici în privirile vântului- surle

în picuri mărunți- cu lacrimile toamnei,

şuierând printre crengile rupte,
învăluind stindardele înalte de pini,

să înveți  zborul spre înalțime!
*

Scrii și în tine rescrii, simţind răceala
frumuseţii din care au coborât
turmele, revenind în Gugă la datini…!

La Vârtoape te-ai spălat în izvorul cel
al izvorului adânc, al locului fără loc

cu netimp, de abisaluri galactice, 

de cuvintele grele, pe care le-ai bolborosit,
fluierându-le griji, lacrimi ale Șerbotelor

pe grindurile mari ale Curpătului…

*

Toiagul alb al orbului, de aici îl porți
în pretutindeni și în oricând plăsmuit
cu arabescurile primei tale filosofii…,
de aici din munți, de la Vârtoape,

în care, căzut, ca într-un păcat,
și rămas în solitudine, scrii veciei

cu semne de iarnă timpurie, scrii

epistola vieții rămase cu lacrimi de toamnă…!

 

Sibiu – Vârtoapele Jinnei, 28 septembrie,1996


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu