CÂNTECUL PATRIEI UNITE
Autor: Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
*
Patriei, Istoria - cupolă de rubin-,
e un cântec de arbore întins peste neam,
e leagăn dacic sfânt,
iubit și întregit, e al poporului Român,
cântat și hăruit cu glorii…!
*
Istoria -pajura ce îi poartă în aripi
izvoarele în culori de sânge, pâine şi cer…!
În zborul trezitelor zări de dor,
e credința curată-n obârșii,
iubirea de o nobila dacică glie...
E lumina din Cartea Unirii...!
*
Genele zorilor săgeată cerul-
arcul întins din rădăcinile adânci
și trunchiurile grele de Eroi,
viind din ancestrale vremi
sfințenia-n Unire și în libertate…!
*
Patria – e arcul cel vânjos,
în corzile străbune, sarmice, getuze-,
întins de săgețile
infipte-n hoardele străine,
de marii ei bărbați,
în lupte grele-nsângerând de glorie-...!
*
E arcul sfânt al dacilor străbuni
și cel al fiicelor cu inimă augustă,
din corzi cu legământ matern
săgeți de lacrimi, limba șiroind-o
în curcubeu, din Nistru și din Tisa…!
*
E arcu-ntins între Timoc și Crișuri,
din Mara, pe întregul Maramureș,
din inimile-ntre Siret și Ceremuș
pe-al Bucovinei leagăn sfânt,
pe-al celor două diamante
de Ștefan, stema demiurgă,
din alte locuri sfinte-astăzi smulse…!
*
Și mai săgeată dacic cerul…
Din arcu-ntins de Prut și Nistru,
peste Hotin, peste Buceag ,
le tot săgeată Basarabii…!
Oriunde stau și zac și plâng,
ținuturi- limbi în clopot cântă,
Române sunt și-or fi oricând…!
*
Emerse- s din sângele gliei,
cu legi din firea dacică-a țărânei...
Sunt toate arc și simț în generaţii
de grabnice întoarceri la obârșii,
săgeți, vibrând cu har ,în demnitate,
spre Țara lor Română-n libertate …!
*
Că din icoane și oglinzi străbune,
trandafirii îți cresc Țară, temple;
din inimi române cu credință-n Unire:
- scut şi simbol-:
Limba şi Neamul, marea şi cerul,
stau mărturii de safire,
poporului român pe veci Unit și Liber-
Martirilor români Eroi-!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu