FLOAREA DE SALCÂM
Autor: Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
*
Din ramurile de salcâm ce ning lumini
pe drumul ei de vis,
Ea-n părul răvăşit de vânt,
din mers şi-o prinde…
Cu privirea o petreci la cugetul primei iubiri…
Parfumul florii albe o-nvăluie şi-aprinde …!
*
Răpit şi tu de valul ochilor senini,
pluteşti pe mări de raze;
covor de flori i-aşterni pe adânc,
tot soarele-n privire…
Tresari...!
În ochii mari, azuri, zglobii, un univers admiri,
iar ea în floarea de salcâm, o lume de iubire...!
*
Din cel mai lung fior al flăcării de-amor,
calea-i întorci şi-i ceri
în locul florii albe mâna delicată…!
Şi-o întinde vad, spre trupul ei copil, nevinovat
şi adori ce doar visai,
cea mai frumoasă fată...!
*
Prin râul sărutărilor adânci, pe braţe-o treci,
o-nalţi uşor;
de gâtul tău se prinde…!
Cerul o scaldă cu seninul şi-o poartă de cunună;
pe faţa ei: zăpezi de mai, o floare de salcâm,
curg râu, petale de surâs,
iar buzele-nflorite le-neacă în furtună…!
*
De atunci, se tot îmbracă în alb curat salcâmii,
să ningă-n primăveri
un drum de amintiri, de vise încărcat...,
… din locul florii albe, desprinsă la-ntâlnire,
izvoarele iubirii în lumină să curgă ne-ncetat …!
Fălticeni, 1964
(Poem cuprins în ciclul „Cântarea luminii”
și publicat în volumul ,,Depăşirea trecerii”,
Editura ,,FIAT LUX ” , Bucureşti, 2000)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu