“ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR”, 17
"Când
Totul e într-un Nimic şi ... din Nimic e Totul,
tu, prinţul sau poetul,ce crezi că eşti, ce poţi să fii?!.."
MARIAJ
LEVANTIN
*
La
revărsarea Lunii pline,
în turnul
falnic, de cristal,
nuntirea grabnică-ncepuse!
…
Dorinţele
-şi uneau, rebele
plutind sub
sărutări selene,
El
,Cristofor, iar ea , Felippa...!
*
De-mbrăţişări,
adâc aprinşi
roze muşcau
din roze buze,
sărutul lor-
ceruri în fulger-,
ritmat de
filomele-n cor ...
Pe creştet,
prinţul îi aşterne
Felippei,
marea diademă,
de amintiri,
stelar şirag
şi văl,
adâncul greu al bolţii,
filonul
sfânt, de larg serafic….
*
Zei palatini
cântau pe clape
Strunind pianic
vals pe ape
şi clopote
rosteau nuntirea
cu glas de
boltă, nemurirea,
în semn de
răzvrătiri barbare…
*
Lui, de
cântari sfinte, învins
şi în
iubirea de Felippa,
din ape-i
înflorea rostirirea
sâni alunii,
pe văi de flori
şi coapse-n
arcuri abisale…
Pe braţe- o
trece -n sărutări
sub arce-n
raiuri princiare
rob, ei ,
cerescului alai...
*
Când el o
prinde-n dezmierdări
uşor
saturnian de mijloc:
Din irişi,
flăcări ard azurul
cu-al
duhului - mir princiar...
Şi raze-n
scrin, darul de nuntă
pe faţă-i
hoinăresc în zâmbet,
cu-vinte de
lumină - n mir…
El, ei, ea,
lui, pe rând se ofereau...
cărări
cu-vintelor în cântec,
colind,
înviorând apusul,
spre-a
răsări în stea ursita...
*
Iar în
vulcanicii ei munţi,
pe dansul
sânilor încinși
de mari
simţiri şi-nfiorări-
ale
mărilor...plăceri în val,
nuntea acum
întreg Levantul !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu