2. GLASUL SUFLETULUI ȚI-L DREGEA CERUL
Autor: Gheorghe Apetroae DB
*
De
mic ai tot cântat și-ai cuvântat nașterea pruncului sfânt
căzut
în ochii tăi și-n suflet, în ierni, din cerul fulguit
în
peșteră-i, și-ai suferit păstor cu duh, mag în smerenie,
pentru
stela cea pe cer pierdută, la Beit - Sahur găsită,
și pe
care- o păstoreai în albe lunci, cu grijă, în iernile
de -
atunci, îmbrăcat în magia cristă a gândului născut...!
*
Trezite
- n amurg, stele-ți colindă și-acum cu iarna în suflet,
ca
şi atunci, de Crăciun, când mama ta
spânzura cu evlavie
cetinile
bradului hăruite cu miros de rășini, lângă candele…,
le
atârnâna de icoana Mariei în brațe cu
Pruncul sfânt,
iar tu o priveai cu
iriși astrofilii, pătrunși de izul rugăciunii,
cât timp îți culegeai daruri
din bradul cu duhul luminii...!
*
Erai
și mag și crai, cu o cristă naștere în suflet de copil,
ziceai
că mergi la Viflaim, zăpezile cu steaua-n spate le rupeai,
cântai
la ea, de când intrai pe uşa tindei caselor vecine,
mag al vestirii nașterii lui Crist cu-n semn pe veac! Erai Crăciun
și
sania cu reni închipuiți, în ierni, pe ulițe - o trăgeai în seri,
cântând
cu glasul dres de razele stelelor, cerului, slavă...!
*
De
Crăciun, te colindau, cu glasuri trandafirii, copiii în cete
cu
clopoţeii lor ierusalimi în salbe, spânzurați de inimi,
mereu
clopoțind în lungile colinde, să-l încânte pe Crist...!
În
cântecul de stea, de liniștire și vestire- a pruncului sfânt
în ieslea din peștera închipuită,
la Hristos și Maria te închinai,
pe
când, în Staulul sfânt cântau cetele din Corul Iernani...! (de Verdi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu