MARILE ZĂPEZI

*

La Șanta-Păltiniș s-ajungi, apuci din stei

cărarea plaiului înzăpezit și urci

mânat de biciul vântului iuțit de asfințit

la schit, pe trecătorile de cerbi,

în murmurul zării și-n urlet de lup…!

*

Înnoți cu greu prin marea de troiene

ce zac printre cabanele de lemn, pustii,

cu-acoperișurile de șindrilă vechi.

Îmbătrânite gem, în plecăciuni adânci,

împovărate de polarele zăpezi…!

*

Aici, să porți inverniei povara serii,

te lași curtat de cavalcadele de nori

ce-și cern  pe stei cu vântul aprig 

prin sita cerului, fulgii lor mărunți,

în dans șăgalnic și în piruiete lungi…!

*

Înveșmântați în giulgiul razelor pe- apus,

ei cad în brânci pe râna brazilor înalți

pe cetinile moi și dese,.. Și- așezați

pe-alcovuri albe, calde de plăceri,

ascultă vântul sec cu simfonii de Bach…

*

La Păltiniș ești în mirajul serii, fascinat

de frumusețea iernii- un celest cuprins,

de Soarele râzând prin crăpături de cer,

cernit de ceața groasă-a plaiului înalt

pe Muntele Bătrâna-n marile zăpezi...!

 

Păltiniș-Sibiu, 30. 01. 2021