SONATA
ASTRELOR- IERTARE
Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
***
Lui nu-i păsa de
colindul zăpezilor mari-
cântecul în sonanţe albe de
dragoste,
frumos scris de Ea,altcuiva- altcândva,
cântat şi auzit, întâmplător de EL, cel
nevăzut,
pe când își creștea cu iubire dragostea-
bulgăre de stea care cădea un vis dedus
din tornada nocturnă a razelor de Lună…!
***
Lui, nu-i păsa că din seminţele
florilor timpurii
scuturate pe trecerea Lui şi
a ei,
de fluturii irizaţi cu duh,
rozii, verzi şi negri,
în petreceri fluorine de iubire, în
zbor
peste tremolul ierbii , prăbușite
în lut,
răsăreau simţirile aprinse ale
astrelor -
cuvântul tainic al columbei albastre-n
mistere…!
***
Lui, dintr-un necunoscut, îngerii
cunoscutului
coborâți în iertare, de pe cartea de
rugă,
și așezați pe frunza
ruginită de ceaţă
cu păcatele neiertate,
într-o ascunsa irugă,
îi înverzeau cerul, unul în
Unul celuilalt
şi se iertau,cântărind cu anii Lor
gânditori,
adevărul stellar al cuvintelor, pe
balanţă…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu