SOSIREA FELIPPEI LA CHIOS Autor: Gheorghe Apetroae (dlB,Sibiu)

 

SOSIREA FELIPPEI LA CHIOS

Autor: Gheorghe Apetroae (dlB,Sibiu)

*

A adasta la prinț,în Chios, i se părea Felippei

că zările cuprinse în nemargini fluorine

spre alte lumi, din Porto Santo, pleacă

pe madeiricul ocean, spre a lăsa în urmă

Azorele și Sao Jorge, corabia de visuri …!

*

Cu dragoste de prințul Christ, Felippa

pe arca razelor, prin strâmtul Gibraltar ea trece

ca-n levantin palat să cadă-o stea

aprinsă,

lumina dorului de Christ, de cugete sfinte pătrunsă…,

plutind, acum, columbă pe larg mediteran…!

*

Zări castelu-n depărtări,

pe înălțimi în strajă,mării,

în Chios, unde prinţul agonea de al ei dor,

luptându-se din greu cu vălul gros al ceții,

ea să-i relege lui, rupt fir din ghemul vieţii…

valsa pe caravelă, pe valuri,pe cerul

egeean…!

*

Ajunsă-n port, Felippa urca pe- alei orientale

cu roze marmoree și tei platifilii, bătrâni,

de vreme răsleţiţi și-n ritmul fiecărui val,

valsa-n zefirul bland cu florile de rodii și

magnolii,

în mers spre turn, pe calea spre palat...!

*

Cu dragoste de prinț, își

flutura, lung, vălul…

Pe poarta prinsă-n umeri lazurii să

treacă,

cu sprijiniri de bolți în arce melantire,

sub rochia ei lungă albă şi sub

voalul vieții

purta crini alanii și roze, simbolul

fericirii…!

*

Urca pe trepte-nalte cu oglindire-n mare,

de marmură, pictate sobru cu olive raze

spre largele-ncăperi cu zidurile

aurite,

acolo unde în iatac el, Crist, cu gândul la Felippa,

zăcea demult de lipsa ei și-l învingea ursita…!

*

Se legăna în mers Felippa pe gleznele-i ivorii

pudrate-n recele crisal de larg cu roua dimineţii,

spre-alcovul prinţului livid de zacere aproape-nvins…

Ajunsă-n turn, cu un surâs ea-l smulse pe iubit

din gheara morții și îi

reda cu-a ei iubire, viața…!