FLOAREA DE SALCÂM inovație, universalitate
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Pe calea ei de dor și unic vis,
din ramurile de salcâm
ce ning din geana zărilor lumini,
o floare ai desprins și i-o oferi…
Ea-n părul răvăşit de vânt,
în mers stelar şi-o prinde…
Cu privirea-ți slobodă-o petreci
la cugetul eternelor iubiri…
Parfumul florii albe- lila
o-nvăluie în drum şi-aprinde…
*
Răpit şi tu de valul ei de vis
al ochilor zglobii- senini,
pluteşti pe marea lor de raze;
covor:-un văl aprins de flori-
pe-adâncul ei i-așterni,
tot soarele: foc în privire-i…
Tresari! În ochii mari- cyanici-lazurii,
tot universu-l vezi și-admiri
iar ea în floarea de salcâm,
o lume constelară, de iubire…
*
Încins de cel mai lung fior
al flăcării cu cuget de amor,
calea-i întorci mereu și-i ceri
în locul florii albe - lila,
o mâna cu candoare, delicată …
Și-o întinde liber vad
spre trupul ei copil-nevinovat
și-adori, ce doar visai cândva,
la floarea lila de salcâm-
cea mai frumoasă-inocentă fată-…
*
Prin râul sărutărilor adânci,
pe braţe- o porți și-o treci,
o legini și o-nalţi în mers...;
de gâtul tău astral se prinde…
Cerul o scaldă cu seninul tot
și- o poartă albă în cunună;
pe faţa ei: -zăpezile de mai-
o floare lila de salcâm-,
curg râu petale de surâs,
iar buzele-nflorite în sărut,
le-neacă marea ta-n furtună…
*
Din acel Mai, se tot îmbracă
în alb- lila cu dor salcâmii,
să ningă-n clipe amintiri-
pe-al vieții drum cu primăveri,
de visuri nobile-ncărcat,viind,
cu clipele de-atunci îmbălsămat…
Din locul florii chryse,
Desprinsă atunci la-ntâlnire,
izvoare, glăsuind în mai iubirea,
să curgă ne-ncetat…
Fălticeni, 1964
Poem cuprins în ciclul "Cântarea luminii" şi publicat
în volumul
" Depăşirea trecerii",Editura " FIAT LUX ",
Bucureşti, anul 2000.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu