Distribuit pentru: Public
EL, EMINESCU
Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu
Când pe harfele de unde
stele cad şi-n văl s-aprind
orgi selenice pe lucii-,
cu lumini de dor în nimb-,
fruntea- boltă peste veacuri
EL și-o înclină visător
să-şi revadă-n codri lacul,
strălucirea în izvor...
… pe azure văi de cuget,
din cer „Lira” o coboară,
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară…
Cu Luna se plimbă-n trestii,
iar din cornu-i de argint
îşi desfată nemurirea,
dă tăcerii dor și gând…
Teii, încărcaţi de floare,
ning miresme de amor,
El... luceşte-n rostul lumii
spre trecut şi viitor…
Din grădini cu flori de aur,
îi culege Lunii crinii,
...El - ecoul între clipe… -
să-i păstreze-n Templul firii
candelabre de rubin...
- arc de cer e El,- lumina
celei mai pure lumini...-!
Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu
”Depășirea trecerii”, Editura FIATLUX , București, 2000;
Revista „Foaia Poporului” - ASTRA, nr. 6, 1993
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu