ADEVĂRUL DIN REST… Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu

 

 

GHEORGHE APETROAE (dlB,Sibiu)

 

MOTTO: Să înveți de la stele că toate care au fost și toate care sunt gravifică material și spiritual în sisteme cosmice, purtate de osia „tronului ceresc”, că toate sunt energii operatorii cronome în fluidul trecerii, iar de la oameni să afli că cei frumoși în interiorul lor, chiar neprețuiți, fiind, nu mor! Ei rămân în substanța lor duală, precum stelele din constelații, în rostul universalei gravitații, întru sfințenia armonică a trupului veșniciei!(Gh.Apetroae).

           

ADEVĂRUL DIN REST…
Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu
***
Prăvălite pe ulucul de cer vetust,

zorile le asculţi netrezite, vaietul
şi plânsul:-resturi de adevăr...!
Și erelor, obosite în ele și chinuite
de şarpele fidelităţii tale pe trecere...!
Nu ai uitat de stele, tu, şi, la ele reîntors-

înaltele stânci ale cerului-
le îmbrăţişezi cu un zâmbet firesc…!
***

Până în zorii târzii le tatuezi fruntea

şi braţele cu mâna ta de Dumnezeu…
Ele îţi ascultă grija zilei tale:
meta - adevărul aletheic -rest
în oasele timpului demiurgic scurs ...
În al copilăriei crâng ai știut

să le adormi gândul stellar cu alint de cântec...! 
***

Un trâmbiţat lung de tunet apaş

cu joc de fulgere-în jasp-crisoberil,
în curgere, îţi tot cuprinde cuvântul:
Pe trilul filomelei ucise de atunci,
calci obraznic pajiştea în anatas…;

pe urmele tale calcă misterul zăpezilor triste
din existenţa restului tău,încinse…!
***

Braţele ochilor minţii caută și cuprind
adevărul din restul meschin -
puhoiul  de buluciri nesfârşite 
în urletul firii, căzând ca dintr-un Everest,

adevăruri din rest, dar, înjumătățite

Sinele, ţi-a străpuns ochii de copil!...
***

Prin desişul de cireși și mălini,călcând
destrami ne-începutului tăcerea,

primenind credinţa cezarică a copilului,

acum bătrân:
- e impulsul materiei virgine-e adevărul-

un rest de lut cu duhul firii razelor

adânc pătrunse-n ultimul mister
de demiurg, de El să-ţi  aminteşti…!
***

Izvoarele trezite în susurul lor lin,

cântă cu tine în tine și în clepsidră
la petrecerea credinţei tale în rest...
Nepăcătuit, trecutul trecut:
cu – vântul în fire-pretext,
îl asculţi de atunci curat şi absurd…!
În  adâncul tău-un rest decăzut,
din zborul rămas cad întregi numai clipele…!