DIN ZBOR NU CAD DECÂT CLIPELE Autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu

DIN ZBOR NU CAD DECÂT CLIPELE

Autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu

*

Alunecate pe ulucul de cer vetust,

tu,zorilor nu le asculţi decât vaietul

razelor antofilii şi plânsetul umbrelor….

Erele par tot mai obosite, chinuite

de şarpele fidelităţii tale pe treceri

prin nopțile senine cu ninsori de stele…!

*              

Dar, nu uiţi de cuvintele de întoarcere

printre stâncile vorbitoare ale cerului,

pe care le îmbrăţişezi, zâmbindu-le firesc

până târziu, în fiecare noapte…!

Zorilor, le tatuezi fruntea şi braţele

cu mâna secretă a Demiurgului…!

*

Ele- stelele ninse pe cer îţi ascultă grijile

și în trâmbiţatul de tunet

cu joc de fulgere jasp-crisoberile

și meta – adevărul aletheic, unduind

în oasele unui timp, în ele adâncit…

le adormi cu alintul de cântec…!

*

În curgere pe crug ești sedus de melodicul

tril de filomelă ucisă în frăgezimi,

în al copilăriei tale crâng…,

calci obraznic pajiştea pe urmele

misterului, din existenţa lui desprins…!

De El, să-ţi aminteşti, când nu iubeşti…!

*

Braţul ochilor minţii caută mereu zorii-

adevărul fraged din resturi meschine –

puhoiul din bulucirile stelare nesfârşite-

al izvoarelor trezite de susurul lor lin,

în urletul firii, ca dintr-un Everest… !

Sinele ţi-a străpuns pleoapa ochiului de copil…!

*

Dar, tu îi destrami neînceputului, tăcerea

din desişul de mălini şi cireşi timpurii,

primenind credinţa-n impulsul materiei,

al copilului: bătrân din ultimul mister,

când cântă cu tine în clepsidră demiurgul,

la petrecerea credinţei cu rest…!

*

Trecutul  din al lui început a trecut

cu- vântul-pretext să-i urmărești extincția

de atunci… Ești tot în fugă curat şi absurd…,

sub condensul stellar ne-nțeles-nevăzut.

Din adâncul lor adânc,în zborul etern,

pe oglinda albastră nu cad decât clipele…!