Mitul obârșiei- Ucis de un mistreț flămând; autor: Gheorghe ApetroaedlB, Sibiu

 

MITUL OBÂRȘIEI-UCIS DE UN MISTREȚ FLĂMÂND
Autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu
*
Erai la locul unde zei, pe codrii împăraţi,
îți cuvântau ales din înfoşnirea frunzei;
goruni şi fagi pe-obârşii, de doruri retezaţi,
zăceau agest, în prăvăliri de fulgere sub Cruce…!
*
Haiduc iubit de codru, de codru răsfăţat,
din margini i-ascultai corul de filomele… ;
arțari și brazi, cu umbra lor te ploconeau
şi te iubeau naiade pe hăul Pădurenii…!
*
În salt, din fârf în vârf de fag, un jder te urmărea
cum pe mistreţii cei cu colţi, însângerând poteci,
din sihla greu pătrunsă, în ciurdă-i alergai
și cum cu şiretlic, din lupării, lupanii alungai !
*
Şi prăbușeai din cer, din zbor înalt, totemic,
uliul, cu aripile strânse, în alice ţintuite,
salvând de clonţu-i oţelit, din gheara morţii,
mici, vulpile carmine- ascunse prin ruguri răvășite…!
*
Din drumul drept de-odată te-abăteai, tăind
pieziş desişurile-n tinse peste stânci albastre…
Sfidai magneticul hăţaş - un şarpe viu, în arc
crestat de ani, pe fruntea zărilor sihastre!
*
Ajuns pe stei, tu, duhul rătăcit al unui pui de cerb,
curând ieşit în luminiș, în salt înalt şi liber
ca soarele scăpat din lăţul marelui adânc,
îl alergai, vuind cu un glas nemilos de corn în crânguri…!
*
Dar te sfiiai l-acea neagră vestire, cum aici,
Tu, cuget sclav Obârşiei, la ea re-ntors, curând,
aici, unde-ți zvâcnea în inimă trecutul sfânt
de dragul de străbune plaiuri, revenit,
*
cădeai sub geana rece-a unui blestemat amurg,
cu drag de loc, în dor, cu libertatea-n duh,
în fulger tras din uşa-acioalei tale și ucis
cu colţii lungi-tăioși, de un mistreţ flămând…!
*
Ai morții tale îngeri, din oasele-ți sfințite cu-amintiri
ți-au resorbit „Obârșia”, în a ei libertate..., să rămâi…!

Cătunul Pădureni , Slimnic, Sibiu

NOTE CRITICE:

Alupii Daniela:

·

Versurile desenează o frescă mitologică a codrului transilvănean, unde omul și natura se contopesc într-o simbioză ancestrală, marcată de măreție și de un tragism implacabil. Tabloul feeric al sihastrelor din Sibiu este străbătut de un fior solemn, în care libertatea absolută a spiritului se stinge brusc sub colții destinului, lăsând în urmă ecoul etern al obârșiei.

Felicitări, domnule Apetroae, pentru această creație profund evocatoare, care transformă o legendă a locului într-o confesiune lirică de o rară intensitate!

Grațiela Cristina Herghelegiu:

·

O poezie impresionantă, de o mare forță evocatoare, în care natura, omul și mitul obârșiei se împletesc într-o poveste aproape legendară. Fiecare vers poartă ecoul codrului, al libertății și al legăturii sfinte cu locurile natale. Finalul, cutremurător, transformă destinul vânătorului într-o adevărată legendă a locului, iar „Obârșia” devine nu doar un spațiu, ci o parte din suflet și memorie. Felicitări, domnule Gheorghe Apetroae, pentru această creație densă, simbolică și profund legată de spiritul pădurii și al plaiului sibian!

Mariana Bejenariu:

·

Un poem de o forță imagistică aparte, în care codrul, Obârșia și libertatea devin repere ale unei existențe trăite în comuniune cu natura. Versurile poartă cititorul printr-un univers sălbatic și mitic, populat de goruni, fagi, jderi, ulii, cerbi și mistreți, dar dincolo de această lume fascinantă se simte o profundă meditație asupra rădăcinilor, a întoarcerii și a destinului. Finalul este tulburător: întoarcerea la Obârșie se împlinește prin moarte, iar libertatea rămâne, paradoxal, mai puternică decât moartea. Felicitări pentru această creație impresionantă, în care codrul pare să devină însuși altarul memoriei și al libertății!