Literatura, Despre adevăr, Gheorghe Apetroae, Sibiu

 SONATA  ASTRELOR

 DESPRE  ADEVĂR

Adâncul bulboanei îl priveşti
în cerul umplut cu resturi
de stele reci cu găuri diamantine,
înflăcărat de absentele zăpezi

pe zâmbetul neînţeles al Lunei
mereu în veşmân turcoaz...

Impulsul materiei s-a  extins

în zeul ce ştie coborârea în el
din tronul  permanenţei -
din geana adâncului sfânt
curgerea luminii în lumină
pe spinarea cerului turmalin

viață în care şi tu alergi,

flăcării, să-i înteţeşti glasul,

îi vorbeşti făptură în nelinişte

despre propria -i ardere... 
misterul morţii îl dezlegi,

ascultând în luciile serii -
cântecul cuantic al undelor:
lebede june, valsându-și trupul
pe valuri de topaz adevărul

dedus din tăcerea sferelor,

... să poţi să-ţi aminteşti

de gema cristal - amorul tău
poposit în sfârşitul copilăriei,

și bălăcit în clipele trecerii

de fecioare nestricate
aprinse cu tine în joc să le petreci,

ca să înţelegi în limpezimi, 

tăria adevărului fluid,  

în izvoare, arşiţele verii sporeşti!

G.A.S.