Lunae Dies
Gheorghe Apetroae Sibiu
La nunta din amurg,
alegi mireasă Luna;
cu lauri de raze
fruntea-i cuprinzi,
pe bolţi o-ncoronezi
în locul tău, stăpână,
azurul viu al nopţii,
de umbre, să-l desprinzi …
Pe drum o-mbrăţişezi
cu ceruri înflorite,
la stăvilarul zilei,
buzele i le săruţi
şi, mire-al zorilor
regine , îndrăgite,
petreci, în Lunae Dies,
iubit de nevăzuţi …
Luceafărul, ce-l porţi
pe crugul tău, de pază,
îţi urmează regina,
tainele să-i curme …
Ea, imperială,
l-aruncă-n mări de raze,
să-l treacă fără timp,
pe locuri fără urme …
Dar Tu ţii şi la el... din hău,
pe faţă-l luminezi....
- O, Lună, vrei în mit
straja să-ţi dispară?
Nu încerca să curmi
luceferilor vieţi,
cât razele îşi sorb
din amfora-i stelară …
De când răsari şi râzi,
în dezmierdări de soare,
ai soare în priviri,
eşti plină de visare,
iar pleoapele-ţi închizi
în tremurul de gene
al blândului Luceafăr
din revărsarea serii …
-Tu, Soare, jar de glorii
cu sceptrul de lumină,
împarţi la lumea ta
lucire, libertate...
Apune-l pe Luceafăr! …
mireasa să-ţi rămână
oglindă bolţii reci,
crăiasă peste noapte …
Dar, el sloboade zorii –
tezaure de gene –
aprinde seninul
pe mările de ceaţă,
fură nemărginirii
cununile de stele
şi Luna din crepuscul
cu noua dimineaţă !…
………………………………..
Nu totul, de pe cerul,
la nunta cui petreci,
se trece-n astre vii
în simţiri şi-n lucire,
când plin e universul
de existenţe reci,
pe a căror faţă sori
aruncă strălucire …
Poezii şi eseuri , volumul „Despre neînceput”, Editura Herman , 1992, Revista „Luceafărul” nr. 36, anul 1988
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu