CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
gheorghe apetroae sibiu
O ZACERE ÎN FIORII DRAGOSTEI
Era El, prinţul abătut acum din larg /
de mări vrăjit, într-un regesc palat,/
pătruns aici cu chip de flăcără-n simţire/
de neagra ne-nţeleasă despărţire,/
de nobila-i iubire , prinţesa de Azore…/
un genovez bogat, ce răsări din fire-i, /
în portul înfloritului Levant , o stea.../
pe mări purtată-n luntrea princiară, /
El, Cristofor, de gândul la Felippa,/
răpus era de zări ce-i lăcrimau iubire…/
Castelu-n marmoră se oglindea pe larg/
în volburata, nesfârşită-n vise, marea,/
iar el zăcea-n fiori , livid pe-alcovul alb,/
cu-obrajii subţi şi alintaţi de Lună…/
înconjurat de sfetnici, în răsfăţ regal.../
Din ochii lor, ei nu-l scăpau… umblau /
ca gândul trist al prinţului, s-abată!…/
înduioşaţi de sufletu-i bolnav de mare,/
răpus de vântul vitregiei princiare/
prin faţa lui se trec cu-o nouă aplecare!../
La capul lui se-opresc în nesfârşite rugi,/
de veghe, ei petrec, slujindu-l fiecare/
pe rând, şi moartea-n căutari i-abat ,/
târcoala ei, sfidând-o ne-ncetat/
stropind în lăcrimări de pleoape siderale,/
cu valul serilor , pe prinţul din Levant…/
G.A.S.
gheorghe apetroae sibiu
O ZACERE ÎN FIORII DRAGOSTEI
Era El, prinţul abătut acum din larg /
de mări vrăjit, într-un regesc palat,/
pătruns aici cu chip de flăcără-n simţire/
de neagra ne-nţeleasă despărţire,/
de nobila-i iubire , prinţesa de Azore…/
un genovez bogat, ce răsări din fire-i, /
în portul înfloritului Levant , o stea.../
pe mări purtată-n luntrea princiară, /
El, Cristofor, de gândul la Felippa,/
răpus era de zări ce-i lăcrimau iubire…/
Castelu-n marmoră se oglindea pe larg/
în volburata, nesfârşită-n vise, marea,/
iar el zăcea-n fiori , livid pe-alcovul alb,/
cu-obrajii subţi şi alintaţi de Lună…/
înconjurat de sfetnici, în răsfăţ regal.../
Din ochii lor, ei nu-l scăpau… umblau /
ca gândul trist al prinţului, s-abată!…/
înduioşaţi de sufletu-i bolnav de mare,/
răpus de vântul vitregiei princiare/
prin faţa lui se trec cu-o nouă aplecare!../
La capul lui se-opresc în nesfârşite rugi,/
de veghe, ei petrec, slujindu-l fiecare/
pe rând, şi moartea-n căutari i-abat ,/
târcoala ei, sfidând-o ne-ncetat/
stropind în lăcrimări de pleoape siderale,/
cu valul serilor , pe prinţul din Levant…/
G.A.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu